Nanny, maid, chef, masseur or...

Capitolul 15 - O, scuze, am întrerupt ceva?

- Doamne, Kyra, cât te-ai schimbat! o voce cunoscută umplu scara blocului, în timp ce două braţe subţiri mă sugrumau într-o îmbrăţişare, părul creţ ,castaniu, intrându-mi în ochi.

- Şi eu mă bucur să te văd, Geo, dar dă-mi drumul! Mă sugrumi!

Încerc s-o dau jos, fără s-o bruschez. E prea sensibilă, dar din îmbrăţişările ei mereu ies cu câte o mână vânătă ori un picior călcat sau mai ştiu eu ce. Îşi cere scuze, apoi intră, urmată de un tip de maxim treizeci de ani, blond, cu ochii căprui şi înalt.

- El e Pete, logodnicul meu, iar ea e Kyra, făcu prezentările Geo, aşezându-se pe canapea.

I-am zâmbit, luând loc pe unul dintre fotolii. Livius şi Roxxy s-au aşezat pe canapea lângă viitorii miri, iar Matt pe fotoliul de lângă al meu. Băieţii s-au apucat să vorbească despre fotbal, maşini, în timp ce noi discutam detaliile despre nuntă.

- Mă gândeam să facem nunta în Toison-Florida, propuse Geo.

- Dar părinţii voştri nu sunt aici? întrebă Roxxy, oprindu-se din a nota ce trebuie să facem.

- Da, dar vrem să ne căsătorim în orasul natal. Kyra, am vorbit deja cu Livius şi plecăm mâine.

- Nu ştiu ce să zic...

- Nu-ţi face griji, stă mama cu Emma şi Michael, mă asigură Matt. Plecăm mâine! Am vorbit şi cu Alexis.

- Aha! îi zâmbesc, întorcându-mă la fete. Deci, Geo, te-ai gândit la rochie?

- Nu, n-am făcut nimic! De-aia am nevoie de ajutorul tău. A, da! Tu va trebui să probezi rochia!

- De ce? întreb nedumerită.

- Păi, abia m-am operat şi doctorul a spus să nu port haine strâmte, iar rochiile de mireasă îţi scot maţele afară. Şi cum tu eşti la fel ca mine, la corp mă refer...

Am aprobat-o, ea mulţumindu-mi în stilul ei obişnuit. Am mai discutat despre meniu şi alte prostii, apoi mi-am luat " La revedere! " de la ei. Am oftat, lăsându-mi corpul să cadă pe canapea. Matt se aşeză cu capul în poala mea, vrând să se lase pradă somnului. Am început să mă joc cu părul lui, încercaâd să-l împletesc, dar era prea scurt, aşa că m-am lăsat păgubaşă.

- Matt, de unde ştiai de plecarea de mâine?

- Mi-a spus Livius, îmi răspunse fără pic de chef. Vin şi Alexis şi Alexander, iar Michael şi Emma vor sta la bunica lor.

Mi-am lăsat capul pe spătarul canapelei, imaginându-mă în locul miresei, iar pe Matt în locul mirelui. Chiar dacă-l cunosc doar de şase luni, am ajuns să-l iubesc, iar dacă-l pierd, nu ştiu ce-aş face. E singurul bărbat de care m-am îndrăgostit. Am mai avut relaţii înainte, dar alea erau din plictiseală. Dar cu el, nu ştiu, e diferit. Mă aplec deasupra urechii lui. Simţindu-mă, deschise ochii, dar nu ripostă. Trebuie să-i spun ceva, ce trebuia să-i spun la început.

- Te iubesc! îi şoptesc, lăsând pleoapele-mi să-mi cadă peste ochi.

- De când? vocea îi era plină de căldură.

- Asta tu să-mi spui! îi răspund răutăcioasă, provocându-i un chicot scurt. Acum, hai jos, că mă duc să-mi fac bagajele!

I-am mutat capul pe una din pernele de pe canapea şi m-am îndreptat către camera mea, lăsând în urmă un Matt cu faţa bosumflată. Am scos geamantanul de după dulap şi l-am lăsat deschis pe lungimea patului. De-abia aştept să merg în Toison-Florida, să-mi revăd foştii prieteni care nu şi-au luat zborul din locurile natale, să simt mirosul de pâine de casă care vine de la vecini. N-am mai fost pe acolo, de când mi-au murit părinţii.