Eroii orașului : Volumul 2

Capitolul 4

Andrei era nesigur din cauza deciziei le care este nevoit să o ia. Nu îi este ușor să îl înlocuiască pe Alex, dar dacă el a renunțat la acest hobby, cum spune el, atunci va merge și el mai departe.

Alex era acasă, puțin obosit. Încearcă să se convingă că a luat decizia corectă, dar ceva îi spună că nu e bine. Se dă jos din pat, își luă haina din cuier și se îndreptă spre casa prietenului său. Bătu la ușă, fu întâmpinat de tatăl băiatului și merse spre camera lui.

-Bună. Pot să intru? întrebă Alex.

-Sigur. Ce cauți aici? întrebă Andrei.

- Am venit să vorbim.

-Serios?

-Da. Nu te-am uitat și nici nu o voi face. Sunt puțin ocupat de examen și de rezultate.

-Știu. 

-De ce nu vii cu mine?

-Adică?

-Vino și tu la școală unde merg eu. Vom fii împreună.

- Nu știu ce să spun. Nu am dat nici un examen. 

-Nu contează.  Eu mai trebuie să dau doar unul. Sunt mulți care vor să se înscrie și dau examenele într-o zi.

- Va trebui să vorbesc cu părinții.

- Nici o problema.  Chiar tata mi-a spus să te întreb asta. El chiar ar vrea să fim împreună.

-Și eu aș vrea, dar Mihai?

- Am uitat de el. Poți să îi spui tu și să îl întrebi dacă vrea?

-Evident. Toți trei împreună ca în vremurile bune.

-Exact.

Băieții s-au împăcat în sfârșit.

-Mai trebuie să rezolvi problema cu Bia.

-Off. Știu. 

-Vin cu tine dacă vrei.

-Ok.

Alex ieși din casă împreună cu Andrei. Ii trimise un mesaj și încercă
să nu întârzie.

-Mă bucur că ai venit.

- Mda. Ce voiai să îmi spui?

-Îmi pare rău pentru comportamentul meu. Știu că am greșit,dar trebuie să îmi respecți decizia.

-Decizia ta e să pleci și să îți abandonezi echipa în cea mai neplăcută situație?

Alex a rămas mut, fără cuvinte. La fel și Andrei.  

- A... nu.

-Mie așa mi se pare.

Bia plecă tristă, neștiind ce să mai spună. Alex se așeză pe bancă.

-Wow. 

-Aha. Te înțeleg dacă nu vrei să vii cu mine la școală.

-E în regulă. Sunt sigur că nu crede tot ce a spus.

-Eu cred că da. Mai vorbim.

Băiatul plecă spre casă, iar când ajunse nu avea chef să vorbească cu tatăl lui. Dar el venise văzând că fiul lui suferă.

-Ce ai pățit?

-Nimic. Bia nu e cine credeam eu că e.

- Te-ai certat cu ea?

- Da.

- Îi va trece supărarea .

- Poate atunci când îi va trece, mă voi supăra eu.