Ce am lăsat în urmă || Calum Hood

Scrisoarea a VI-a

                                                               ***

Dragă Stella,

Îmi e dor de tine. De atingerile tale, de felul în care îmi şopteai numele. Cum ţi-am promis, îţi voi fi alături. Peste câteva zile te vei putea opera. Şi îţi promit că voi fi acolo, lângă tine. Cum nu am fost în ultimii doi ani, mă voi revanşa acum. Deşi nu îmi vei permite să mă apropii, eu voi fi acolo. Voi fi umbra ta. Voi fi acolo să te apăr, să te ajut, să îţi îndeplinesc dorinţele. Vreau ca atunci când te vei trezi, eu să fiu prima persoană pe care o vezi. Să îţi văd zâmbetul pe faţă. Să simt cum îmi creşte inima. Să îţi aud vocea, spunându-mi lucruri dulci. Deşi mi-aş dori să mă ierţi. Nu mai pot continua aşa. Însemni mult prea mult pentru mine. 

Stella, am venit azi în oraş. Băieţii din trupă au venit şi eu. Voiau să afle cine este fata care mi-a furat inima şi m-a dat peste cap. Ei nu mă cunosc atât de bine pentru a înţelege ce simt cu adevărat, dar ştiu că tu eşti totul pentru mine. Nu contează dacă e un lucru greşit, dar simt că nu greşesc de fiecare dată când îţi spun că Te Iubesc. Chiar te iubesc. Mai mult decât aş putea iubi pe cineva vreodată.

Am mers astăzi acasă la tine. Speram să le fi spus părinţilor tăi despre operaţie şi că voi face orice să fiu acolo lângă tine, dar nu ai făcut-o. Sam nu m-a lăsat să te văd. Simt că toţi ne vor răul şi nu ne vor împreună.

Am încetat să mai sper că există persoane care şi-ar dori ca totul să redevină ce a fost. Dar eu mi-o doresc. Şi voi lupta pentru asta. Oricâte piedici voi avea. 

Ştii că îmi e dor de tine, şi voi face orice pentru a te recâştiga. 

Şi sper ca Samantha să mă lase să te văd. Vreau să înţeleagă că nu pot rezista fără să te văd. Am reuşit doi ani să o fac, dar mai mult nu pot. 

Iar după operaţie, voi fi chiar lângă tine. Îmi doresc să te văd zilnic, şi să fii din nou fericită. 

Eşti motivul meu de a zâmbi, şi am nevoie de asta. În ultima vreme am fost abătut, însă numai gândul că între noi va putea exista din nou ceva îmi dădea putere să continui.

Te iubesc Stella, nu uita asta.

                                                                           x Calum "

*Samantha's POV*

Am recitit scrisoare lui Calum din nou şi din nou şi din nou. Nu îmi vine să cred cât o iubeşte băiatul ăsta pe sora mea. Stella ar fi foarte fericită să citească aceste rânduri. Nu înţeleg de ce mama şi tata le-au interzis să se mai vadă. La urma urmei nu e vina lui că s-a întâmplat acel accindent. În plus îmi dau seama cât regretă. 

Nu ştiu dacă fac alegerea potrivită, dar prefer să îi dau scrisorile Stellei. Trebuie să ştie că Calum  încă simte acele lucruri, şi ştiu că a suferit  foarte mult după plecarea acestuia. 

Deşi mama şi tata nu trebuie să afle, vor afla. Odată şi odată trebuie să înţeleagă ce s-a întâmplat  şi să accepte adevărul, nu să arunce vina de la unul la celălalt.

Am luat scrisorile de pe birou , îndreptându-mă spre camera Stellei. Va fi supărată pe mine că nu i le-am înmânat până acum, dar sper că îi va trece.

Am ciocănit încet şi am intrat când am auzit un "Da" din spatele uşii.

- Bună Sam. S-a întâmplat ceva?

Vocea ei mă făcea să mă  simt vinovată că nu i le-am dat mai devreme, dar acum era momentul potrivit. 

- Îmi promiţi că nu mă vei urî mai târziu? Şi că nu vei fi supărată?

- Ce s-a întâmplat?

- Te rog , promite-mi. am spus încet.

- Îţi promit. Ce s-a întâmplat?

Am scos de la spate scrisorile, înmânândui-le.

- Sunt de la Calum. Te rog citeşte-le, iar dacă mă vei urî, spune-mi.

Am părăsit camera, întorcându-mă în dormitorul meu, gândindu-mă dacă mă va urî sau nu. 

Hello. Îmi pare enorm de rău de întârziere, doar că nu îmi mai  mergea calculatorul şi am fost foarte ocupată. Ştiţi cum e. Clasa a 8-a : examene, banchet, album, ascultări etc.

Sper că vă place acest capitol, pe viitor va fi mai reuşit şi nu cred că vor mai fi atât de multe capitole.