Ce am lăsat în urmă || Calum Hood

Un nou început

                        ***Stella's POV***

Mi-am deschis ochii încet uitându-mă prin cameră. Mă uitam după el. Speram să fie aici. Dar nu era. Nu îl puteam vedea pe niciunde. Mi-a promis că va fi aici.

 "I-ai spus să plece." subconştientul meu mi-a explicat.  Acum regret că am spus asta. Nu îmi doream să plece.

Îmi doream să fie aici, dar îmi era prea frică, iar frica mea îmi distruge viaţa. M-am ridicat în şezut privind la persoanele ce se aflau în încăpere. 

- Sam, am sopţit mai mult pentru mine, poţi să vii.

Sam şi-a deschis ochii uitându-se în jur apoi ridicându-se şi venind spre mine.

- Oh Doamne, ţi-ai revenit! a exclamat aceasta.

- Cred. Doar m-am trezit. De cât timp dorm?

- De două zile. Credeam că nu o să te mai trezeşti odată. a spus aceasta şi a început să râdă. 

Am râs auzind-o, încruntându-mă apoi, amintindu-mi de ce am chemat-o.

- Ştii ceva de Calum?

- Oh Stella. A plecat ieri. Se învinovăţea pentru orice. Mi-a spus să îţi transmit că îi pare rău şi că te iubeşte. Ţi-a lăsat adresa lui şi numărul de telefon. Dacă vei vrea să vorbiţi.

- Nu ştiu. Păstrează-le tu te rog. am spus simţind cum câteva lacrimi se adună în colţul ochilor.

- Dacă vei plânge îi voi trezi pe toţi.

Am început să râd şi nu ştiu dacă era de la râs sau nu, dar am început să plâng. Sam a început să se agite şi să ţipe reuşind să îi trezească pe toţi. 

Deodată patul meu a fost asaltat de persoanele dragi mie toţi întrebându-mă dacă sunt bine.  Le-am răspuns de fiecare dată că sunt bine, deşi pe dinăuntru sufeream. Dar nu am vrut să arăt asta. M-au rugat să încerc să merg, dar îmi era prea frică. Mă temeam de ce se poate întâmpla.  

Le-am spus să mă lase câteva minute singură. Îmi doream să văd dacă mă voi putea descurca singură. 

Când am fost absolut sigură că nu mai e nimeni aici, am dat pătura la o parte şi m-am  ridicat din nou în şezut. Am pus picioarele jos şi mă ţineam cu mâna de pat. Am făcut câţiva paşi iar genunchii îmi tremurau puternic. Am dat drumul bării şi am crezut că voi cădea, dar am simţit două mâini în jurul meu, ce nu m-au lăsat să cad.

- Te-am prins. 

Mi-am întors instantaneu privirea spre persoana ce mă prinsese. Mâinile îmi tremurau şi nu ştiam cum să reacţionez. În capul meu era o dezordine totală. 

- Calum! am reuşit să spun . 

MI-am strâns braţele în jurul său. Îmi doream asta. Tânjeam după o îmbrăţişare pe care doar el ştia să o ofere.

- Mi-a fost dor de tine. am reuşit să şoptesc. Îmi pare rău pentru ce am spus. Te iubesc.

- Şi eu te iubesc. Îţi promit că nu te voi mai părăsi. 

Am zâmbit şi l-am strâns cât am putut de tare în braţe. Nu voiam să îi mai dau drumul vreodată.

M-a ajutat să fac câţiva paşi, şi am realizat că pot să merg. Când părinţii mei s-au întors, mergeam fără ajutorul lui.

Mi-a promis că mă va ajuta să îmi revin şi a făcut-o. Tatăl meu l-a acceptat, acceptând de asemenea relaţia noastră. 

O relaţie care urma să dureze veşnic, să facă faţă obstacolelor, să reziste până ce moartea ne va despărţi.

Aceea a fost ziua în care eu şi Calum am ajuns să fim din nou împreună. Ziua în care două suflete despărţite au devenit din nou unul.

În care am început o nouă viaţă alături de cel pe care îl iubesc. Ziua în care viaţa mea a devenit ceea ce am visat dintotdeauna.

Ziua în care fericirea mea a început. 

 

Hello.Acesta a fost se pare ultimul capitol. Vă mulţumesc că mi-aţi fost alături. Vă mulţumesc că aţi ţinut Reminiscence în topuri. Vă mulţumesc că aţi citit-o. A însemnat enorm pentru mine. E trist să mă despart de această carte. Mi-a adus prieteni noi şi fericire, dar odată şi odată tot trebuia să se termine. S-a terminat mai devreme decât plănuiam, dar nu o mai puteam continua. Prima mea carte terminată. OMG 

Un sfat de la mine : Dacă vă doriţi ceva, încercaţi să faceţi tot ce puteţi pentru a obţine acel lucru. Chiar merită. 

PS : Nu uitaţi că vă iubesc. Însemnaţi enorm pentru mine. Nu vă voi uita.