ᴡʜᴏ ɪs sʜᴇ?

~Capitolul 1~

Era ora 00:00. Sunt trezită din nou de acele mieunături stranii care se aud de pe hol. Acele mieunături care îmi provoacă o stare liniștită, în același timp, o stare de teamă, de...nebunie...

Mă ridic în şezut parcă fără a mai gândi, și merg spre ușa întredeschisă a camerei mele. Era întuneric. Nu vedeam mare lucru pe hol decât blana pisicii albe din fiecare noapte și ochii ei albaştrii strălucitori.

Mă apropii ușor de ea. Cu cât mă apropiam mai tare cu atât pisica se îndepărta mai tare. La un moment dat, o văd pe pisică în ceață. Îmi era foarte somn. Nemaiputând să mă țin pe picioare, îmi las corpul obosit să cadă pe podea...

-Raven? Raven! Trezeşte-te! mă strigă Randy de câteva minute să mă trezesc.
-Am văzut-o din nou. spun eu.
-O haide Raven! În fiecare dimineață te găsesc pe hol dormind pe podea, iar când te trezești spui a același lucru. E o iluzie Raven!

Fără a mai răspunde înapoi, mă ridic de pe podea și merg în camera mea. Îmi fac patul, apoi sunt chemată la micul dejun de Randy. Merg în bucătărie și mă așez pe un scaun fața-n față cu Randy, care, îmi trântește în față o conservă cu ton.

-Serios? Altceva nu ai? întreb eu cu silă uitându-mă la mâncarea pe care o detest cel mai mult.
-Hai mănâncă! Nu am altceva.
-Nu mi-e foame. spun eu ridicându-mă de la masă. 
-Nu-mi place atitudinea ta Raven. spune Randy cu un ton serios.
Mă întorc puțin iritată cu fața la el.
-Ce? Încerci cumva să-l imiți pe tata sau ce? spun eu plictisită.
-Raven, eu am grija de noi în casa asta așa că ai face bine să nu-mi faci fițe!
-Ughh, ești ca tata...
-Destul! strigă Randy. Du-te în camera ta! spune Randy.
-Bine, ,,tată''! spun eu ducându-mă în cameră nervoasă trântind ușa.

Îmi iau un ursuleț de pluş și încep să arunc cu el de pereți de nervi.
-Aaaghhhh!!! Urăsc când face așa!!! strig eu.
Mă așez în pat și stau câteva ore cu fața-n pernă de plictiseală. După câteva ore, Randy intră în cameră cu o tavă plină de fursecuri.
-Hey! spune el liniștit. Ți-am adus niște fursecuri cu fructele pădure exact cum îţi plac ție. spune el zâmbitor.

Uitând de supărare și nervozitate, sar din pat și merg să înfulec niște fursecuri. După ce am terminat fursecurile, Randy a pus pe un film. După film, deoarece se făcuse seară, trebuia să ne culcăm. Alesesem să dorm în cameră cu Randy în seara asta ca să nu mai dorm pe podeaua de pe hol.

Ne-am îmbrăcat în pijamale și ne-am pus la somn. Adormisem bine pentru câteva ore, dar, la aceeași oră ca întotdeauna, auzeam acele mieunături. Fără să-mi dau seama, m-am ridicat din pat pregătită să merg spre ușă. Randy se trezise și încerca să mă oprească. Îi auzeam strigătele dar, nu puteam să mă opresc din mers.

De dimineață, mă trezesc pe podeaua din camera lui Randy. Randy era foarte disperat vorbind la telefon. Hainele lui erau rupte.
-Da? Ok veniți cât de urgent puteți! Va mulțumesc! spune el aproape plângând.
-Randy? C-ce s-a întâmplat? întreb eu.
-Nu mai pot! Ok? Ideea e că, aseară am încercat să te opresc să te duci pe hol dar...ai înnebunit! M-ai atacat brutal!
-P-poftim?!
-Am sunat la spitalul de nebuni. Te vor ține acolo câteva luni. spune Randy.
-Nu! Randy te rog nu! strig eu cu o voce...schimbată și parcă...demonică.

Pe ușă intraseră niște tipi înarmați. Au încercat să mă ia cu binișorul, dar am reușit să scap. Când într-un final m-au prins, m-au injectat cu o fiolă ciudată. Am leșinat instant.

Va urma...