~Capitolul 6~

54 8 5
                                    

În timp ce lăcrimam, Jack tresare și se uită la mine iar eu mă uit și eu la el. Când observă că lăcrimam și că mi-am dat seama că mă luase în brațe, roșise. Fără a mai zice ceva, îmi șterge lacrimile.

simt în siguranță în preajma lui Jack. simt protejată în preajma lui Jack.

Eu și Jack ne trezim de dimineață și observăm că nu eram singuri. Erau și ceilalți în cameră dormind ca porcii pe podea. Mi-am luat niște haine din dulap, un prosop și m-am dus să-mi fac un duş. Când îmi dau tricoul lui Jack jos, observ că am niște tăieturi pe mână. Niște tăieturi serioase. Totuși, nu le-am luat în seamă dar când am dat cu apă pe ele simțeam că mor. Mă durea atât de tare, nu îmi simțeam mâna!

Cu chiu cu vai, am ieșit din duş și m-am dus în cameră. Jack se uita cu o privire serioasă la mine.
-Jack? întreb eu nedumerită.
-Arată-mi spatele. spune el.
-Poftim?
Jack se apropie de mine. Îmi ridică bluza la spate și de uită îngrozit. Jack mă duce la oglindă și observ că pe spatele meu erau pete negre, sânge şi...cel mai ciudat...niște schelete de aripioare foarte mici.
-Merg să-l chem urgent pe Skender! spune Jack.
Când Jack pleacă de lângă mine, toate culorile dispăruseră. Vedeam în alb și negru.

Am început să plâng și să urlu deoarece, simțeam o durere insuportabilă pe spate. Cad pe podea urlând și țipând. Jack mă ia în brațe și mă pune pe pat. El și Slender încercau să-şi dea seama ce aveam. Îmi închid ochii. Dintr-o dată, simt niște buze care se ating de ale mele. Din gura aceea, cade un lichid în gura mea. Mă ridic brusc în şezut respirând greu. Slender îmi aduce un pahar cu apă.
-Ești bine? întreba Jack.
-Presupun că da. spun eu.
-Hmm...Foarte ciudat. spune Slender privind gânditor o sticluță cu un lichid negru înăuntru.
-Ce?
-E ciudat că fiola pentru calmare a durerii demonilor ți-a calmat durerea ție.
-Poate a fost doar o coincidență. spun eu. Dar, am doar o întrebare. Dacă eu am băut chestia aia, din gură cui am băut-o?
-Din gura mea. De ce? Ți-a plăcut experiența? întreabă Jack cu același zâmbet ciudat.
-N-nu mersi! spun eu roşind.

Mă ridic din pat și cobor în sufragerie. Mă așez pe canapea, iar lângă mine se așează Jack, L.Jack, Jeff, Nurse Ann, Judge Angel, Bloody Painter, Candy Pop și Jason. Slender intră în cameră.
-Ok, acum că sunteți toți, vreau să fac un anunț important. spune el diplomat.
-Treci la subiect. spune Jeff ascuțind-o pe Ellizabeth (unul dintre cuțitele lui)
-Azi e seara filmelor! spune Slender.
-HUOOOOO HUOOOOO!!! strigă toți.
-Ia mai tăceți din gură sau tai netu'! strigă Slender iar în încăpere se făcu o liniște stranie.

Îmi era extrem de foame. Mă ridic de pe canapea și vreau să merg la bucătărie să-mi fac ceva de mâncare.
-Unde pleci? mă întreabă E.Jack luându-mă de mână îngrijorat.
-La bucătărie. Mi-e foame.
-Vin cu tine. Nu poți face nimic de una singură, Sac de Box...
-Nu! spun eu insistând. Te rog, m-mă descurc și singură.
Jack îmi dă drumul la mână iar eu înaintez salivând de foame. Deschid disperată frigiderul și îi găsesc cutia cu rinichi ai lui Jack.

Îmi iau un cuțit și deschid cutia. Mă uitam hipnotizată la acel organ până când, fac o mișcare greșită și mă tai puțin la mână. Cad în genunchi și încep sa plâng.
Nu! Nu pot mânca așa ceva!
Îmi arunc cuțitul din mână tăindu-mă din nou. Jack venise în bucătărie și mă văzuse plângând pe podea.
-Ți-am zis că nu poți face nimic singură, și dacă mai pui vreodată mâna pe vreun cuțit, să fii sigură că nu vei mai avea mâini. spune el.

Jack mă bandajază la mână, apoi se așează lângă mine la masă.
-Deci, ce s-a întâmplat? Te văd îngândurată. spune el.
Îmi ridic privirea plină de lacrimi către el.
-Am încercat să mănânc...un rinichi. spun eu încet.
Jack îmi zâmbește. Se duce spre cutia lui cu rinichi și taie unul în jumătate. Ia jumătatea tăiată în mână și vine spre mine. Mă ia de păr din spate și îmi îndeasă rinichiul pe gât. La propriu, cred că mă înecasem.
-C-ce...Ce ți-a venit să mă îneci cu propria ta mâncare idiotule! strig eu luându-i masca și aruncându-io undeva pe jos.
Se lăsă un moment de tăcere auzindu-se doar trântitura măștii.

ᴡʜᴏ ɪs sʜᴇ? Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum