ᴡʜᴏ ɪs sʜᴇ?

~Capitolul 20~

Eyless Jack îşi mută privirea înspre mine. Încep să mă uit și eu înspre el. În secunda 2, acesta m-a luat pe sus și a început să se plimbe cu mine prin tot conacul.
-Pune-mă jos idiotule! strigam eu dar, în zadar...
Am încercat să şi dau cu pumnii în spatele lui dar, tot n-a mers.
-LASĂ-MĂ JOS, ACUM!!! strig eu.
-De ce aş face asta? Nu fac ceva rău, doar mă dau mare cu partenera mea. spune el rânjind.

Fără să observ roşesc puțin dar continui să mă zbat. Am început să dau și mai tare din picioare dar fără succes. La un moment dat s-a oprit. A stat pe loc câteva secunde apoi, intenționat, m-a scăpat pe podea.

-Idiotule! spun eu frecându-mi spatele.
-Ai spus să te las jos.
-Am spus să mă lași. Nu să mă scapi! Câtă minte puțină ai... spun și îmi dau ochii peste cap.

Mă uitam la el dar nu-i puteam vedea expresia feței din cauza măștii. Era tăcut. Prea tăcut...
În secunda următoare, mă apucă rapid de mână trăgându-mă aproape de un perete apoi lipindu-mă de acesta. Mă ținea de încheieturi lipită de perete și se uita la mine prin mască. În continuare era tăcut iar eu puțin speriată. A rânjit apoi s-a apropiat foarte mult de mine, corpurile noastre fiind aproape lipite.

-Mai ai tupeul să mă faci idiot, pisi?

Mârâi nervoasă și îl împing mai departe de mine cu piciorul, eliberându-mi încheieturile.
-Tch... spun eu silențios încruntată apoi plec în camera mea trântind ușa în urma mea.

Heeeeyyyyyyy!!! Neatza lumeeeee!!! Scuzați-mă pentru micul capitol 😅. Mi-am reinstalat Wattpad...Da știu...N-am mai stat pe el de muuuuullltttt... 😅 În fine, NE VEDEM ÎN CAPITOLUL URMĂTOR NEBUNII MEI!!!