O nouă viață,un nou destin

Petrecerea-Partea 2

    -O să vezi!

    -Ok. Dar nu e o capcană, nu?

    -Normal că nu! Vreau sa-ți termini povestea.

     -Off,bine.

     -Păi hai, atunci!

      -Acum ,acum...

      -Bun... cam acum cât timp s-a întamplat tragedia cu tatăl tău?

       -Acum 12 ani,de ce?

       -Întrebam...continuă-ți povestea!

       -Bun...deci după ce mi-a murit tatăl, eu am stat cu mama într-un apartament destul de mic, pentru că nu aveam prea mulți bani. Dar ieri...

        -Stai,ieri? Adică voiați să faceți un nou pas în viață,aşa-i?

        -Bine spus "voiam". Dar da . De fapt, noi voiam să ne mutăm.

        -Bine. Poți continua?

        -Sigur, dar nu mă mai întrerupe!

        Nu spune nimic, dar face un semn de parcă şi-ar trage fermuarul la gură şi apoi şi-ar arunca propria cheie.

        -Bine, mersi. După cum spuneam, ieri voiam să ne mutăm. Am mers cu maşina un drum destul de lung, apoi am oprit la un Peco. Mama s-a dus să ia mai multe chestii, iar eu am plecat să mă plimb pe o pajişte de lângă. Dar plimbându-mă prin iarba mare si deasă, am dat de o creatură exact la fel ca acel monstru ce m-a despărțit de tata, dar arăta mai bătrân. Din cauza fricii, am fugit cât m-au ținut picioarele spre intrare, când, deodată, mi-am dat seama că i-am spus mamei că mă găseşte pe acel câmp si m-am uitat să văd dacă era înăuntru. Nu o vedeam nicăieri, aşa ca m-am dus să văd dacă nu cumva e pe acea pajişte. Mă uitam prin iarba deasă şi ditr-o dată, am văzut-o pe jos fără suflare. Am fost dusa la secția de poliție, fiind martor, dar şi fiica ei si am povestit tot ce se întâmplase în acea zi, cu excepția acelei creaturi monstruase care îmi furase ambii părinți. Polițiştii fuseseră prieteni cu tatăl meu, dat fiind faptul ca el acolo a lucrat. Polițistul ce mă interogase mă întrebă ce am omis, ştiind că ascund ceva. Când am vrut să-i spun, un bubuit ne-a atras atenția şi ne-am dus în camera alăturată să vedem ce s-a întâmplat. În acea camera era un ofițer întins pe jos, plin de urme ca şi cum ar fii fost zgâriat adanc. Am leşinat din cauza şocului. Am ajuns la spital, unde m-am întâlnit cu Andrew. M-a dus acasă la el si mi-a spus că trebuie sa plecăm la o petrecere. Si aşa am ajuns aici.dacă la început plângeam, acum aveam un zâmbet larg pe față, dar şi lacrimi în ochi.

       -Wow!!! Până acum nu mi-am dat seama că am avut o viață foarte bună. Dar tu, tu mi-ai arătat că am avut o viață mai mult ca perfectă. Îmi pare sincer rău pentru tine si părinții tăi.spune el şi se vede sinceritate în ochii lui.

       -Hai la dans. N-am venit la petrecere să stau jos şi să bocesc pentru moartea părinților, spun şi îi fac cu ochiul.

      Am dansat toată seara. Pe băutură n-am pus mâna, pentru că n-am chef să mi se urce ceva la cap din cauza beției.

      Îmi place de Drake. Ca şi prieten, normal.

     

     Sper că v-a plăcut. Şi nu uitați părerile. Dați-mi un comment sau chiar două.(sau mai multe)

      
                            =))))))))))))
Love you  :3