Petrecerea-PARTEA I

60 3 0
                                    

    Am ajuns intr-o padure... hmmm ,ciudat.
  
   -Parca mergeam la o petrecere.
  
   -E in padure.
  
   -De ce?!

   -Pai sti ca majoritatea petrecerilor sunt in oras,nu?am dat aprobator din cap. Organizatorii au vrut sa fie cat mai originala.

   -Bine.

   Tot restul drumului am tacut. La un moment dat am ajuns la un....castel?

    -Vi sau merg fara tine?

    -Oh,scuze,vin.

    Am intrat si ce am vazut m-a lasat gura-casca. O sala mare cu candelabre din diamante,mesele si scaunele fiind din rubin alb.

    -Wow,eu chiar nu ma potrivesc acestui stil de petrecere.

    -Nu te cred!se aude o voce din spatele meu. Ma intorc si vad un barbat cam pe la 23 de ani,saten si oarecum seamana cu mine. Dar ce m-a facut sa zambesc este ca purtam aceeasi nuanta de albastru la haine. Buna,eu sunt Drake.

     -Hei. Eu sunt Clarice.

     -Clarice si mai cum?

     -Sincera sa fiu,nici eu nu stiu.

     -Cum adica?

     -Pot avea incredere in tine?

     -Normal.

     -Atunci hai sa mergem undeva unde sa nu fim auziti.

     Am mers in spatele cladirii si ne-am pus pe balansoarul care era acolo printre alte plante.

     -Pai?

     -Iti voi spune doar pe scurt:  Cand eram mica,tatal meu a murit sfasiat de catre o creatura salbatica fioroasa. Arata ca un lup,dar nu cred ca era unul.fata baiatului din fata mea s-a facut alba ca varul.

     -Dar,Clarice,cum arata acel "lup"?

     -Era mare de vreo 5 m,negru cu labutele albe si avea ochii rosii.

     -Aha,scuze dar trebuie sa merg pana la un prieten sa vorbesc ceva cu el.

     -OK,pa.

     -Pa.

     *Drake POV*

     Cand Clarice mi-a spus cum arata m-am gandit imediat la tata. Plus ca el are temperamentul unui catâr. Am pornit spre masa la care statea el de obicei. Era acolo si vorbea cu Andrew,beta-ul haitei.

       -Tata,trebuie sa vorbim!am spus pe un ton autoritar.

      -Ce-ai mai facut? Nu-mi spune ca ai mancat hamburgeri stricati din nou,din cauza unui pariu.

       -De data asta nu sunt eu de vina.el isi ridica sprancenele confuz.Tu esti,sau ai fost,de vina,tata!

      -De unde pana unde?Eu n-am mai facut nimic de disprezece ani. Si nici razboaie n-am avut.

      -Ma intorc.

      Merg in locul unde am lasat-o pe Clarice.Dar.....

        *Clarice P.O.V.*

        Dupa ce Drake a plecat,eu m-am plimbat pe un camp gasit de.....cine credeti?De mine,normal!

       Dar la un moment dat am auzit pe cineva strigandu-ma.Era Drake.Ce dragut e! Il iubesc,frateste bineinteles.Ma simt de parca ne stim de mici dar am fost separati.

        -Clarice,Clarice!

        -Da?

        -Hai putin aici!

        -De ce?

        -O sa vezi!

O nouă viață,un nou destinUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum