Kevin

3

-Unu...doi...trei...patru...cinci...

-Cam ce faceți? Apăru Alya cu o pungă de cipsuri în brațe.

-Numărăm delfinii din larg. Îi vezi?

-O, Doamne, e unul roz! Toată viața mi-am dorit să văd unul!

-Ciudat că sentimentele nu sunt reciproce.

-Ok, Toby, dacă mai spui ceva, îți jur că...

-Că...?

-Spune-i că-l arunci în mare, îl potolești. A început să i se facă rău.

-Dar glumele tot le are la el.

-Alya, adu-mi te rog o pătură și o pungă, o rugă Kevin pe un ton blând.

-Imediat, spuse fata, îndepartandu-mă ușor.

-Ok, de ce pe tine te ascultă?

-Încearcă să o iei altfel doar.

-Bine, Tobs...Ți-am adus și niște apă, doar dacă vrei...adică...

-Dumnezeule! Dă-mi sticla aia! Nu vezi că m-am înverzit la față?

Apoi se uita cu coada ochiului la prietenul lui.

-Adică...ești drăguță să îmi dai apa până nu borăsc chiar pe tine?

Kevin nu se putea abțină să nu râdă, dar în același timp își dădea sute de palme mintale.

-Cine s-ar fi gândit că dacă ai asemenea mușchi nu ai și imunitate? Întrebă fata, curioasă.
O să cercetez asta.

-Mușchii mei sau...?

-Oh, la naiba cu tine! Spuse Alya, în timp ce se îndepărta roşind.