Kevin se trezise in sfarsit. Se sperie cand vede o sirena putin mai departe de mal ce il priveste.

-O, frumusete, te-ai trezit in sfarsit.

-Ok, cred ca cineva isi bate joc de mine...tu chiar esti o sirena ?

-Pai, doar nu-s un peste, asta ar fi de prost gust...numele meu e Jane, al tau, Fat-Frumos?

-Sunt...Kevin...Asculta aici, daca asta e o farsa de-a voastra, creaturi oribile, va rog sa incetati. Sunt disperat ca nu-i am aici pe prietenii mei si mai ales, pentru ca nu stiu ce mi s-a intamplat! 

-Pentru numele Ursulei, iti explic eu. Vaporul vostru a fost distrus de rege, care a provocat acel val urias, si de celelalte sirene, care te-au vrajit pe tine, iar eu, cum nu sunt una de-a lor, te-am ajutat sa supravietuiesti. Cu placere!

-Bine...si...tot nu pricep sireno.

-Ce nu pricepi, dragule?

-De ce m-ai ajutat?

-Ce nu pricepi din FRUMOSULE?

-Jane, sunt flatat, dar esti un peste...

-O Doamne, parca am trai in secolul 18, serios. NU SUNT UN PESTE IN PRIMUL RAND, IAR IN AL DOILEA RAND, EXISTA CEVA NUMIT SKYPE.

-Aveti Skype in mare? Stai...aveti telefoane?

-WATERfoane...ei, da, ceva de genul.

-Cum naiba functioneaza?

-Chiar iti pasa de asta la momentul de fata?

-Oh, sigur ca nu...doar..., imi fac griji...cum voi supravietui eu daca nu-mi gasesc pe nimeni? Nu pot sta singur...n-am idee despre ce ar trebui sa fac si cum sa ma apar si bla bla bla. 

-Pai...se poate intr-un fel ciudat si bizar sa ma ofer sa-ti aduc fructe de mare sau...pesti?

Kevin o privi mirat si fericit.

-Ai face asta pentru mine?

-Desigur, raspunse Jane, fericita.

-Se pare ca am un tovaras pe cinste.

-Ei, lasa...

KevinUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum