Iubita mea,
Stiu ca probabil n-ar trebui sa-ti spun asa.E prea tarziu pentru asta,nu?Dar nu pot sa-ti zic altfel,caci fiecare minut pe care l-am petrecut impreuna a fost cel mai frumos moment din viata mea.Mi-as fi dorit ca si tu sa fi simtit acelasi lucru pentru mine.Cu adevarat.MI-as fi dorit ca acele cuvinte care ieseau din gura ta ,sa nu fie doar niste vorbe inselatoare.Intelegi,tu,Annelisse,ceea ce simt acum?Intelegi ca fiecare zi pe care o traiesc este la fel ca o zi din Iad?Nu e nicio diferenta intre ceea ce traiesc sufletele pierdute si ceea ce traiesc eu.Pentru ca eu,Annelisse,sunt un suflet ratacit.Tu m-ai lasat asa.M-ai lasat doar cu iubirea pe care o simt in zadar pentru tine.
Intelegi tu,oare,ca si acum dupa atata timp chipul tau imi invadeaza noptile?Te visez,iubito!Te visez asa cum eraiodinioara:copilaroasa,delicata,iubitoare.Erai ca o raza de soare,Annie.Erai raza mea de soare...Si,Doamne,cum eram atunci.Iubirea mă însufletise,scumpo.Eram prea fericit,iar asta se vedea chiar si pe fața mea distrusa.Nu mai eram urat,Annelisse.Stii,aratam bine,dupa atata vreme.Atatea operatii scumpe,atatia doctori,n-au putut face ceea ce ai facut tu.
O,Doamne,Annelisse,in clipa asta nu pot sa-mi doresc ceva mai mult decat sa fiu langa tine.Dar nu pot,pentru ca tu nu esti aici.Si nu vei mai fi niciodata...
Cu dragoste,Ethan
CITEȘTI
Zece scrisori pentru tine
Short Story,,Ei doar au stele cu noroc,\ Si prigoniri de soarte"....
