Iubito,
Sunt din nou singur,gandindu-ma la primul nostru sarut...Cand s-a întamplat,Annelisse?Sunt secole de-atunci,dar amintirea lui înca îmi persistă în minte.Mă agăt cu disperare de ea,știind ca nu sunt pregatit s-o dau uitarii.Deja se facuse toamna,Annie a mea.Octombrie se apropria cu pași repezi,iar tu deja începusei sa tremuri.Temperatura nu coborâse sub 16 grade,dar pentru tine nu conta.La cele 40 de kilograme ale tale,n-avea cum sa nu-ti fie frig.
Pe atunci eram tovarași:mica noastra întalnire de pe plaja daduse naștere la cea mai frumoasa prietenie care putea exista între o fata si-un băiat.Vorbeam ore în șir și nu ne plictiseam.Discutam despre marii compozitori,despre literatura clasica pe care amandoi o iubeam,despre filmele de dragoste care erau preferatele tale.Îl adorai pe Schubert,îi adorai serenada.În sfarșit îmi gasisem sufletul pereche.Te iubeam,Annelisse.Te iubeam și atunci cand tu nu stiai.Erai atat de pura,de casta,de frumoasa.Erai diferita de toate fetele pe care le cunoscusem.
Din cauza frigului te-am luat în bratele.Tremurai,iubito,iar eu eram înnebunit din cauza gândului ca erai înghetata.Ti-am pus haina mea pe umeri,dar îmi aduc aminte ca ai respins-o.Ai spus ca n-ai fi suportat gândul ca eusa tremur.Am râs si ti-am dat-o forțat..Ochii tai,micuți si negri,s-au ridicat spre mine.În seara aceea,te întrecusei pe tine însati.Aveai onduleuri mari ce-ti ajungeau pana la mijloc,onduleuri care se completau pefect cu pielea ta trandafirie.Iar tu miroseai a trandafiri...Un miros delicat ca si tine,care ma facea sa-mi pierd mințile.Dar nu voiam sa te ating in felul acela...
Colac peste pupaza,ca si cum gerul nu era suficient,a început sa ploua.O ploaie marunta care te uda pana la piele.Ti-am mangaiat obrazul,cu gandul sa-ti alung picaturile suparatoare de ploaie.Ai zambit,Annelisse.Era frig,era urat,era noapte,iar tu ai zambit.Un zambet uimitor,zambetul pe care îl iubeam atat.
Apoi s-a întamplat ceva...Nu pot sti ce,Anne.Am citit mii de carti,mii de poezii,am ascultat sute de melodii despre acest lucru,dar nu l-am simtit niciodata.Niciodata pana atunci,iubito.Tu m-ai facut sa simt,ceea ce nu simtisem niciodata.Te-am sarutat...Nu vrusesem asta,nu vrusesem nici un moment asta,nu voiam sa te necinstesc in vreun fel.Am așteptat,Annelisse.Am așteptat paralizat de frica,momentul în care tu aveai sa te retragi scarbita.Dar tu n-ai facut-o.Mi-ai raspuns la sarut.
Doamne,Annie,daca acum ai intra in aceasta camera,te-as ierta pentru tot.Te-as ierta pentru faptul ca am fost obligat sa stau departe de tine,raza mea de soare.De ce mint,Annelisse?Nu uit primul nostru sarut,pentru ca nu pot.Chiar daca as vrea,n-as putea.
Al tau pentru totdeauna,
Ethan
CITEȘTI
Zece scrisori pentru tine
Короткий рассказ,,Ei doar au stele cu noroc,\ Si prigoniri de soarte"....
