Zece scrisori pentru tine

A sasea scrisoare

                                                                                      Iubito,

Ieri a venit medicul.Cred ca e pentru prima data in zece ani cand doctorul Pierre vine sa ma vada acasă.Nu sunt deloc bine,Annelisse.De fapt,ma simt chiar rau.Simt ca incepe sa ma lase vederea si la celalalt ochi.Dar continui sa scriu,e singurul lucru care ma mai mentine in viata.Spune-mi cum as putea trece peste durerile ingrozitoare pe care le am,altfel?Annelisse,de ceva timp,de un an,am impresia că cineva imi toarna acid sulfuric pe gat.Am crezut ca e doar din cauza supararii pricinuite de plecarea ta.Însa,încet-încet,consecința a ceea ce medicii numeau,,depresie”a devenit boală,iar durerea mi-a ramas o prietena loiala.Traiesc tot timpul cu ea,Annie,si nici medicamentele antiacide pe care obisnuiam sa le iau,nu mă mai ajută cu nimic.Fiecare îmbucatură pe care o mănânc îmi provoacă arsuri de nedescris.Nu știu ce as putea sa am,Anne.Tânjesc sa fii aici cu mine,să te țin de mână și sa mă liniștești.

Mai știi,Annelisse?Era al-doilea an al casatoriei noastre,iar eu mă pricopsisem cu un guturai urât.Atât de urât,încat fiecare cuvant mă reducea la zero.Așa că mă mulțumisem doar să te ascult:adoram vocea ta si aș fi stat zile întregi s-o aud.Chiar aveam puterea sa zâmbesc,în ciuda disconfortului pe care-l simțeam.Dar tu erai panicată,iubita mea.Erai convinsa ca eram cu adevarat bolnav,că nu era numai o simplă gripă.Așa că,timp de șapte zile cât a ținut răceala,tu nu te-ai mișcat de lângă mine.Plângeai,având în fiecare minut ochii în lacrimi.Știu că m-ai sărutat întruna în acea săptămână.Iar eu...eu eram...cum îți pot descrie,Annelisse,sentimentele mele când nici eu nu le pot defini clar?Eram zapacit de atâta feric,raza de soare.Mă aflam deasupra tuturor,Annelisse.Tu m-ai ridicat,m-ai scos din întuneric,iubito!Inima mea îți aparține,Anne.Și o va face întotdeauna.

E ora 01:00 noaptea,Annie.Simt ca încep să fac febră.Vreau doar să mă întorc în pat,să las valurile de greață obișnuite să treacă,și să mă calmez gandindu-ma la tine.Iubito,vreau sa fii aici.Vreau să-mi încălzesc trupul,cuprizându-te în brațe.E atât de rece,Annelisse...E doar atât de rece...

Al tău pentru totdeauna,

Ethan