JJ: Dragoste sau bani?

Capitolul 22

Am tras bagajul ala nesuferit dupa mine pana am ajuns in dreptul blocului lui Kristen. Am urcat repede scarile si m-am trantit langa usa, asezandu-ma pe acel geamantan. Cred ca am stat acolo vreo 20 de minute, privind podeaua si jucandu-ma cu degetele mele. Intr-un final, am auzit usa de langa mine deschizandu-se.

- Gata? ma intreba Kristen.

Am dat afirmativ din cap, apoi mi-am luat geanta si am intrat inauntru. M-am indreptat catre camera oaspetilor, am aruncat bagajul intr-un colt, mi-am luat pijamalele mele pufoase si ursuletul de plus si m-am dus in sufragerie. Kris era acolo, cu doua cani pline cu ciocolata calda in mana si cu acea privire  " Sunt aici".

Probabil evenimentele de mai devreme v-au speriat. Va sunt datoare cu niste explicatii. Cand vin la Kristen, sunt mereu la interfon, iar in maxim 3 minute sunt sus. Daca vede ca nu apar, isi da seama ca sunt in fata usii, dar ca s-a intamplat ceva grav si trebuie sa astepte, pentru a avea curaj sa ii spun. Apoi ea prepara doua cani de ciocolata, ne asezam pe canapea si incep povestea...

- A fost Mike, nu? Ce ti-a facut aseara, ca jur ca il omor... suiera Kristen.

Am dat calma din cap, in semn de nu, apoi am luat o gura din delicioasa bautura.

- El m-a facut sa ma simt atat de... speciala. M-a facut sa ma simt extraordinar. M-a facut sa ma simt aproape la fel de bine cum ma facuse si Robert.

Am ramas incremenita la propria fraza care mi-a iesit pe gura. Nu imi vine sa cred ca am zis asa ceva.

- Aha! Deci ce ti-a facut mitocanul de Robert? ma intreba Kristen cu ura in voce.

Am inceput sa ii spun toata povestea. De la proiect la statul la Mike. De la un SMS la acea usuratica. De la sentimente confuze la sentimente inexistenta. I-am simtit mana pe umarul meu. Era acea raza de speranta care avea sa ma ridice din starea in care ma aflam. Mi-am indreptat privirea spre ea. Abia atunci am simtit fata uda de la atatea lacrimi.

- Mersi... am murmurat.

Ea doar mi-a oferit un zambet increzator, m-a strans si mai tare in brate si a asteptat sa ma linistesc. Asta s-a intamplat acum 16 zile.

***

- Buna ziua! As dori...

- Da, va rog sa asteptati 2 secunde.

I-am oferit un zambet pustiului din fata mea, apoi mi-am aruncat privirea in jur, in speranta de a o vedea pe Roxy, fata care avea sa imi ia locul. Stiam si eu ca nu avea niciun rost sa o strig, pentru ca   puhoiul de oameni care se aflau in super-indragitul McDonalds faceau o galagie infernala. Si intr-un final am zarit-o, intr-un colt ferit de lume, vorbind la telefon. Si stiam cum este ea cand vorbeste la telefon. Eram colega cu ea de vreo 3 saptamani, dar nu stiu daca am vazut-o de vreo 10 ori luand vreo comanda. In majoritatea timpului vorbea la telefon cu o gramada de "potentiali iubiti" in timp ce isi ruja buzele. Pe bune, nu inteleg de ce s-a angajat aici! Mi-am dat ochii peste cap si am vazut ca tipul a zambit la grimasa mea.

- Deci, pana la urma ce vrei? l-am intrebat pe un ton nu prea respectuos. Um.. Vreau sa zic, ce doresti sa comanzi din  acest fast-food incredibil de aglomerat?

Zambetul de pe fata lui s-a largit.

- As dori un hamburger si o portie medie de cartofi, iar ca desert un McFlurry...

- Cu ce sa fie? l-am intrebat eu.

- Cu numarul tau de telefon in el, daca se poate.

Tipul asta chiar flirta cu mine? In McDonalds!? Incercarea lui mi s-ar fi parut super draguta daca se intampla acum 2 saptamani. Dar acum nu are decat un farmec usor penibil, chiar daca ma face sa ma simt importanta.