JJ: Dragoste sau bani?

Capitolul 27

N-am lesinat. Pana si eu aveam o tarie de caracter mai mare de-atat. Dar totusi m-am simtit putin ametita, iar zdruncinaturile lui Robert nu ma prea ajutau.

- Termina! am strigat la el.

Si el chiar s-a oprit. Uimit, a continuat sa se uite la mine cateve clipe, apoi a iesit din camera. Capul a inceput sa imi vajaie si mai tare. Am strans din ochi cat de tare am putut. Oare s-a suparat pe mine? N-am vrut sa urlu la el, dar eram prea socata ca sa ma mai pot gandi la altceva. Dar cand mi-am deschis pleopele, el era in fata mea, cu un pahar cu apa si o pastila in mana.

- Ia asta, mi-a spus pe un ton bland.

Am luat medicamentul si am baut toata apa cu inghitituri mici. Dupa ce am terminat, am murmurat:

- Multumesc! Si.. scuze.

El a dat intelegator din cap.

- Si acum, n-ai vrea sa imi spui de ce ai reactionat asa?

M-am uitat la el cu o privire care ar fi trebuit sa fie amenintatoare. Dar a fost la fel de dura ca mutra unui pisoias.

- Ce? a zis el ridicand din umeri. Regulile prieteniei.

Eram prea obosita ca sa il contrazic sau ca sa ii explic ceva. Si in plus, chiar nu voiam sa vorbesc despre asta. Dar cu toate astea, daca cineva merita cu adevarat o explicatie, atunci el era acela.

- Ti se pare ca sunt in cea mai stralucita dispozitie?

- Nu, iar asta nu face altceva decat sa imi sporeasca curiozitatea.

Am ridicat uimita din sprancene.

- O fata normala, oricat de socata ar fi dupa un astfel de... incident, nu ar reactiona asa cand ar afla cine a ajutat-o. In cel mai rau caz ar zice: "Serios? Nu avea cum sa fie el." sau "Nici nu il cunosc". Dar tu te-ai albit toata, aproape ai lesinat. Asa ca... Cine este acest Mike?

In mintea mea se dadea o batalie. Chiar voiam sa ii zic despre Mike, dar cuvintele nu voiau sa se formeze. Intr-un sfarsit singurul lucru care l-am scos a fost un oftat.

- Okay, iti zic. Dar sa fii atent, ca eu a doua oara nu repet. Si nu pune intrebari decat la sfarsit. Adica nu ma intrerupe. Ca nu stiu daca o sa mai pot relua povestea..

Ma rog, si in urmatoarea jumatate de ora am stat si i-am povestit fiecare chestie legata de Mike. Bineinteles, nimic "supranatural". Intr-un sfarsit, se dovedise ca el nu auzise nimic de marea JJ inainte de a ma cunoaste. Iar chestia asta chiar mi-a ridicat putin moralul. Dupa ce am terminat in sfarsit povestea, el a ramas ganditor.

- Stii ce ar trebui sa facem acum? spuse intr-un final. Ar trebui... sa-l facem pe Mike sa vada ce fata pierde.

Chestia asta chiar m-a facut sa rad.

- Nu prea avem sanse, stii? Abia daca se uita la mine. Nici macar nu ma saluta.

- Esti sigura ca nu e orb?

- Foarte sigura. Altfel, stii, nu ar fi putut sa ma.. salveze.

- Ah, da! Stii, ma gandesc ca a facut-o special pentru tine.

- Huh? am spus uimita. Pun pariu ca ar fi ajutat orice fata la ananghie.

- N-am spus asta. Dar stii, nu oricine ar fi urmarit o fata pentru a se asigura ca nu pateste ceva. Apoi sa cheme ajutoare, cand vede ce se intampla. Sa o salveze. Si intr-un final, sa dispara, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

***

 ~ O saptamana mai tarziu ~

Cred ca in sfarsit incep sa vad adevarata fata a acestui "extraordinar" liceu. Si sincer, nu inteleg cum de am rezistat aici pana acum. Din cei 470 de elevi ai liceului, vreo 440 sunt datorita "afacerilor banoase ale parintilor". Restul de vreo 30, au castigat o bursa. O statistica proasta, nu? Oricum, liceul si-a castigat popularitatea datorita "micilor vedete". Si pun pariu ca la modul in care este prezentat la TV, toata lumea si-ar dori sa vina aici. Dar de fapt, tot liceul nu este altceva decat o lupta pentru popularitate. Pentru ca daca nu esti popular, nu existi. Aici este posibil ca o persoana pe care nu ai vazut-o niciodata in viata ta sa iti toarne un milkshake si sa te fotografieze, pentru unicul motiv ca esti mai popular ca ei. Aici ti se pot taia hainele din vestiar cat timp tu esti la ore. Aici jumatate de liceu se poate lauda ca a fost impreuna cu o singura fata, dar acea fata nu este numita usuratica, ci "populara". Aici, cu 500 de dolari, ai trecut la toate materiile. Dar cu toate astea, liceul este numit "respectabil". Adevarul  poate fi denaturat in asemenea hal, incat nu ar putea fi descoperit nici de Eistein. Dar cu toate astea eu incerc sa descurc aceasta poveste stranie.