Vulnerabil{Jungkook}Varianta in romana

8

Jungkook P.O.V

"Unde mergem?"Intreaba Aya in timp ce eu o tin de mana si o conduc spre un magazin.
"Vei vedea!~"Îi zic si ma duc sa vorbesc cu proprietarul,un om modest dar cu gusturi foarte rafinate.
"Am venit sa il revendic."Zic proprietarului.
"Hmm?La ce te referi?A venit cineva si l-a luat acum cateva minute."
"Ce este Jungkookie?"Intreaba Aya.

Cineva l-a luat.....

Ies pe strada fugind dupa persoana descrisa de proprietar.Aya e in spatele meu incercand sa tina pasul.
"Ce cauti?Este ok daca ai perdut ce vroiai sa imi arati...Sti ca tu esti important nu?..."Zice ea dar o ignor.

A fost cea mai mare greseala pe care am facut-o in acea zi.O greaseala care a schimbat totul...

Semaforul era rosu.Am zarit persoana pe care o cautam.Era pe cealalta parte,usor indepartandu-se.Nu puteam sa risc sa o pierd.Nu in momentul asta.
Am inceput sa ma grabesc trecand strada dar un sunet asurzitor m-a oprit.M-am uitat in dreapta...O masina se indrepta fix spre mine.Am simtit cum mi se apropia sfarsitul dar totul parea asa de neclar.De ce?
De ce credeam ca voi muri?De ce nu m-am miscat?Multe intrebari mi le puneam in acel moment.Niciodata nu as fi crezut ca ai fi in stare de asa ceva.

Un sacrificiu asa de mare....fara un rost..

Imi inchid ochii asteptand impactul si durerea pe care credeam ca o voi simtii...dar durerea credeam ca va fi din cauza masinii...nu din cauza ta...si sacrificiului tau pentru mine.
Am simtit cum cineva ma impins si am cazut jos.Nici-o durere.Nici picatura de sange am varsat.Am deschis ochii.
Omul din masina s-a ridicat si a fugit de las ce e.M-am uitat in stanga mea...
Atunci singura intrebare pe care mi-am putut o adresa era

De ce tu?

Sange...si un corp firav pe jos.Imediat imi dau seama cine era.Simt cum lacrimile incep sa imi curga.Nu se opresc.Rauri intregi care aratau cat de mult sufeream la momentul acela.Ma duc si imbratisez figura de pe jos,strangad-o la piept mai tare ca niciodata.Am privit corpul plin de sange nevinovat care a fost varsat din cauza mea.
"Jungkookie...."
M-am uitat la figura din bratele mele care avea lacrimi in ochi dar care zambea.
"Nu te teme"O voce in capul meu rasuna.
"Voi fi bine...."A zis iar bratele insangerate m-au cuprins pentru cateva secunde scurte.Stiam ca nu putea sa se termine asa.
E vina mea si voi repara asta.
Am scos telefonul si am apelat contactul.

In coridorul alb si rece al spitalului eram numai eu.Era noapte dar nu puteam sa plec acasa,nu puteam lasa lucrurile sa ramana asa.Am tinut strans lucrul pe care vroiam sa i-l dau de la inceput.Un lantisor cu un fulg de nea.Nu era mai pretios ca tine.De ce am fost atat de orb sa te las..Ma vei urî dar eu tot aici voi fi..asteptand sa iti vad ochii si zambetul..

Doctorul a iesit din sala.
"Va fi in regula.Nu vor fi daune permanente.Trebuie sa ai grija de ea.Are nevoie de tine."A zis si m-a lasat sa intru.
Intr-o camera alba era un pat cu aceasi fiinta firava dar acum nu mai era acoperita de sange.Totul era linistit.Stiam ca trebuie sa o ajut..dupa tot ce am facut...e vina mea..numai si numai a mea.
M-am apropiat de patul mic in care era asezata.
Am privit doctorul,buzele mele despartindu-se pentru o secunda dar nici-un cuvant nu iesi din gura mea.
"Nu s-a trezit.Dar cred ca te va recunoaste.
In timp ce tu vorbeai cu politistii chiar mi-a vorbit.A intrebat de o persoana cu ochi mari,stralucitori,par negru firav,care mereu a avut grija de ea.In fiecare minut îi zambea a zis.Niciodata nu o dezamagea,si...chiar daca el probabil nu o iubeste cum ea il iubeste,tot îi va fi alaturi.."A zis.
Am simtit cum lacrimile curgeau din nou.
"Multumesc..."Am zis lasandu-mi lacrimile sa cada.

Au trecut 3 zile de la acel incident si tot simt cum totul este din vina mea.

Iris P.O.V

Mi-am deschis ochii.Am crezut ca nu ma voi mai trezi niciodata din somn.M-am uitat la camera in care ma aflam.In acel moment,am observat figura care statea pe un scaun langa mine dormind.Jungkook.
Am simtit cum inima imi batea asa de tare iar lacrimile imi curgeau.Nu simteam decat bucurie ca e in regula.
Ochii lui s-au deschis larg si s-a grabit sa se aseze pe pat.
Am vazut ca si el plangea.Imediat a venit mai aproape si m-a imbratisat.Nu vroiam acel moment sa se termine.
"Jungkookie...."Am zis in timp ce l-am imbratisat.
S-a oprit si s-a uitat la mine lung.
Mi-a sters lacrimile si mi-a sarutat fruntea.
Am simtit in urmatorul moment cum mana lui calda atingea mana mea urmata de degetele noastre imbinandu-se.Ma tinea strans de mana.
"Nici-o data sa nu mai faci asta!"A zis cu lacrimi in ochi.
"Nu trebuie sa imi spui de doua ori..
Dar daca esti in pericol nu promit nimic!"Am zis si am ras.
"De cand esti aici?Uite ce cearcane ai...Nu trebuia sa fi acasa acum?"
"Am stat langa tine"A zis si am simtit cum bucuria ma cuprindea.Totusi trebuia sa îi spun.
"Jungkookie nu trebuie sa stai aici.Dute acasa si dormi macar."Am zis un pic trista.
"Nu."
"Ce?"Am zis surprinsa.
"Nu!Nu vreau!Si nu ma poti obliga!"Am simtit cum in tonul nui era si un pic de mandrie si fericire ca sunt in regula.
"Aish..."Am zis dar am zambit.