Agentia Tiger, Tigroaica

O fapta de neuitat

Dimeneata sosi cu soarele enervant. Incerc sa imi duc mana la telefonul de pe noptiera.
-La dracu. E 12.
Ma imbrac cu ce imi vine la mana, iau rucsacul si merg spre aeroport.
-Hei frate. Ai intarziat.
-Am adormit prea mult. Alarma mia picat. Ceilalti? 
-Soimul mai sta cu o fata de la spital. Probabil sa îndrăgostit. Si baieti au plecat  cu tura asta de 30 de minute.
-Urmatoarea? 
-Maine, sau poate gasim un avion privat.
-Slabe sanse. Sa mergem la Mark.

La spital lam gasit langa Sia. Este distrusa. Ok. Isi  arata slabiciunile...
-Fratioare hai si mananca.
-Dar si tu.
-Aha, mor de foame.
-Insfarsit recunosti.
Cum am ajuns langa ea telefonul suna.
-Alo... Dar boilor e riscant... Morti vostre nu an echipa boilor... Da bine... Pa.
-Sa intamplat ceva?  Intreaba Vlad.
-Da.
-Te ajutam. Zice Mark
-1 ne indreptam catre Germania. 2 Is cautata in intreaga germanie 3 Nu va la sa va bagati in mizeria mea.

Am convinso si se pare ca un elicopter militar ne va duce in Germania. Nu stiu de ce.  Ma gandeam la  un avion de lux ceva...
Ajunsi, ea deja se mascheaza si pornim pe jos spre un fel de sediu. Intra fara sa zica nimic si cere sa vorbeasca cu sefa. Ticnita fata. Ticnita.

              ~~Pov Elena~~

Imediat doi badygarzi ne conduc spre biroul ei. Baieti au zis ca ma asteapta la usa.
-Ceau Ale. Ce mai faci? 
-Tigroaico? Bine. Tu? 
-Sa imi iau prieteni. Te rog imi dai inapoi echipa.
-Sigur dar am nevoie de Respiratia Diavolului. Am un transport...
-Cred ca am in felina mea. Maine e ok daca vine? 
-Da. Da.  Mersi. Acum hai sa iti vedem echipa...
Baieti mei erau intinsi iar fetele batute cu biciu.
-Gata baieti.
Imediat sunt pusi pe  picioare. Stiam ca nu se vor mai putea misca asa ca am adus droguri.  Mark si Șarpele cu clopotei au heroina iar eu cu Cobra afemeina.
-Ok. Acum sa plecam sa ne facem treaba.
Incep sa stranut. Asta e de rau.
-Si tu?  Sunam cele mai importante persoane? Zuce Cobra.
Toata familia mea e bine. O sun si pe Miruna. Trebuie sa aiba un zbor din Spania spre Germania acum. Si nu e genul care sa inchida telefonul. Mike zice ca avionul a avut turbulente si sa prabusit un apa. Nu e o distanta prea mare.
-Ale avem nevoiede inca doua elicoptere cu piloti. Zic eu.
-Imediat vor decola.
-Scott,  Irina luati unul. Danddy cu Maya iau altul. Voi cu mine. Baieti aveti grija de stiti voi ce. Pa.
-Unde mergem? 
-La elicopter. Pilotul ne asteapta. Sper ca salvam pe cineva.
-Stii de accident? 
-Mike imi spune.

Eu sunt cu capul in jos, prinsa de picioare de catre Mark iar Cobra va avea grija de oamenii ce ii scoatem. Trebuie sa fie 30 de oameni cu tot cu piloti. Am la mislocul meu o coarda.
Oameni trebuie sa urce pe noi doi. Cred ca deja am 6 urcati. Nici unul nu se mai vede. Le fac semn sa ma lase in apa. Coarda am desprinso si ma scufund sa gasesc lumea. Multi  dintre ei stau mai in jos de suprafata.  Elicopterul meu a plecat sa se goleasca. Leam dat cate un om la fiecare apoi mam adancit mai mult. O lumina imi intra in ochii. Ii gasesc pe  serpi obositi si fara oxigen. Iam luat de ce am putut ;maini, cap,  picioare... Fetele cum mau vazut au luat cativa.  Am ramas cu 4 la mine si au urcat pe rand. Apoi eu. Cobra sa apucat de resuscitat si apoi lam ajutat si noi. La mal doar unul nu se trezea. Lam dus la spital.  Am platit doctorul eu si cred, ca,  Cobra nu stie. E singurul care are nevoie de medic.

A intrat in salon si nu mai am vorbit despre ce sa intamplat. Fara sa vreau am dat ochi cu o balta de sange. Tusesc fara oprire. Merg incet si caut in gentile fetelor medicamenul. Am gasit doar cutia goala. Si ele se pate ca au vazuto. Danddy imediat a venit langa mine.
-Nici eu nu am...
Mia dat ochii peste cap si mam asezat pe un scaun. Imi inchid ochi si imitin respiratia timp de 200 de secunde. Fraimio se uita deja intrebator la mine.
-Nici eu nu am. Cobra lea terminat ieri.
Imi dau ochii peste cap si iau cutia de medicament. Ajung la farmacia amenajata si ii arat cutia. Am primit 4 cuti. Leam dat la fete cate o capsula si cand sa o iau pe a mea cobra nu se mai putea oprii.
-Care? 
Cutiile sunt diferite. Imi indica cutia pe care eu o aveam in mana dreapta. Cealalta cutie am mai vazuto. Atunci un neexperimentat mia dat chestia aia. Am facut o alergie urata si am stat in coma sau asa ceva.
-Tine.
Cutia ma gandeam sa o duc inapoi. Io dau si vad un baiat plangand.
-Ce ai patit baiete?  Zic eu pe germana. Baiatul nu a inteles prea bine. Sunt sigura ca si e depe aici.
-Mama mea... De data asta spune in spaniola.
-Ce e cu mama ta?  Poti sami zici. Poate fac eu ceva...
-E cineva pentru Dna Flimano? 
-Mami se numeste asa. Zice copilul cu lacrimi in ochii sai albastri marini.
-Eu.
-Dna. are nevoie de sange din grupa Oz.
-Ok. Vin imediat.
Il iau de mana. Ajunsi la prieteni mei il las pe scaun.
-Nu pleci de aici pana nu ma intorc. Tine o ciocolata.
Care e furata de la Fred.

Dupa ce am dat destul de mult sange pentru mine am mers la prieteni mei. Pe ultima suta de metri am ametit.
-Hei! Esti ok?  Ma intreaba Irina.
-Cred ca da. Cu Pitonul ce mai e? 
-Gata. Iam administrat si lui doza de sange. In juma' de ora se va trezi.
-Multumim domnule doctor. Femeia la care ati fost mai nainte, cumse simte? 
-Sa trezit.
-Ok mogaldeata mica. Sa mergem.
Ajunsi la usa el e deja la imbratisare iar eu ma rezem de tocul usi.
-Mami, am crezut ca ai patit ceva.
-A venit fratele tau?  Sau cine a dat sange? 
-Ea.
-Multumesc.
-Maine la 10 fix sa fiti in aeroport cu bagajele facute la poarta 13. Ca asteptam si nu primim refuz.
  ~Dupa cateva ore in avion ~

-Nu va suparati daca il răpesc pentru cateva ore nu?
-Nu. La ora 19 sa fiti aici.

Si uite ca mai postez si eu dupa un timp. Bye.