Vampirul din ultima bancă...

9. ... mă stârnești!

Nimeni nu a mai zis nimic tot drumul.

În timp ce Edith va fi în biroul directorului, Brad a anunțat-o că are ceva treabă și că se vor vedea mai târziu.

Edith ciocănește la ușă. Din spatele ușii se aude o voce înfundată "Intră!". Deschide ușa și pășește sfios în camera imensă. În fața ei era așezat un birou de culoarea nucului, două scaune în fața lui și unul în spate. 

Persoana așezată pe scaunul din spatele biroului stătea cu spatele la Edith... după aproximativ un minut scoate un sunet, semn că își drege  vocea.

Domnul Brick: Te așteptam, domnișoară Smith! Te rog, ia loc!

Edith se așează pe unul din scaunele din fața biroului.

Edith: Pot să știu motivul pentru care am fost chemată, domnule Moore? Fiul dumneavoastră m-a informat că vreți să îmi vorbiți!- pune accentul pe "fiul dumneavoastră".

Domnul Brick: Ooo... Edith! Cum să-ți spun... eu... eu sunt Brick Moore! Cum de nu mi-ai recunoscut vocea?- și se rotește pe scaun cu fața la Edith.

Edith se ridică în picioare, șocată.

Edith: Unde e domnul Moore? Și ce faci, tu, aici?- încercând  să se calmeze.

Brick: Domnul Moore este tatăl tău! De ce i te adresezi cu "domnule"??!

Edith: Nu l-am considerat niciodată "tată"! Deci spune ce vrei... -spune iritată.

Brick se ridică din scaun și merge încet spre Edith.

Brick: Trebuie să-ți spun ceva, dar ia loc mai întâi!- spune el calm.

Edith se așează din nou pe scaun, dar acum foarte nervoasă.

Edithe: Ce vrei să îmi spui? Hai... mai repede că mă grăbesc!!- spune cu o atitudine arogantă.

Brick: Nu te mai comporta așa că mă stârnești!- spune el ridicând o sprânceană. 

.......

Îmi cer scuze că nu postez mai des, dar timpul nu îmi permite. Sper să vă placă acest capitol. :*