Vampirul din ultima bancă...

11.Hei, ești bine?

Edith fără nicio reținere "îi aplică" un genunchi în zona X, urmând ca Brick să facă câțiva pași în spate din cauza loviturii. Fața lui Brick părea că se întunecă cu fiecare secundă care trecea.

Brick: Te joci cu focul, micuțo! Trebuie să te învăț minte odată! (exclamă el iritat).

În cele din urmă, Brick încearcă din nou să se apropie de Edith, dar fata îl plesnește peste obraz cu toată puterea ei,  făcându-l pe acesta să se zguduie puțin, iar obrazul lui stâng să prindă o culoare rozie. 

Edith: Tu chiar nu îți cunoști limitele... cum mă așteptam așa tată, așa fiu!! Te rog frumos să îmi dai cheile  (își lasă greutatea pe un picior și bate ritmat cu celălalt), altfel o să țip (spune cu aroganță pentru a-și ascunde teama ce o cuprindea).

Brick: Țipă! Chiar te rog... țipă!  Upss... am uitat să îți spun că acest birou e izolat fonic. Cam trist pentru tine! Să continuăm... zic! (spune cu o privire de maniac).

Până să mai facă un pas spre Edith, un ciocănit se aude în ușa din spatele lui Edith,  o voce înfundată se aude : Edith ești acolo?? Sunt Brad ... (apoi o altă voce) și Adam. Avem ceva urgent de rezolvat. Trebuie să plecăm. Hai, ieși afară!! (se aude prima voce).

În acel moment, Edith se întoarce cu fața spre ușă și bate cu pumnul în ușă, strigând numele celor doi băieți.  Pe măsură ce vocile din afară păreau mai intense, pe atât Brick părea mai disperat și speriat.

Brick: Ce caută idioții ăștia aici?

Adam: Edith ești bine? De ce este ușa încuiată? (se aude vocea puțin speriată a lui Adam).

În acel moment, Brick merge și deschide ușa, iar lacrimile lui Edith curg pe obraz.

Brick: Ooo.. băieți ce vă aduce pe aici? Nu îmi amintesc să vă fi chemat?!? (vorbește ca și cum nu s-a întâmplat nimic).

Brad: Edith, de ce plângi? Ți-a făcut el (și arată cu degetul spre Brick) ceva? (spune speriat).

Brick: Băieți, vă rog să nu interveniți în discuția noastră... eu doar o certam pe "sora mea" pentru comportamentul ei neadecvat.

Edith, după minciuna spusă de Brick, își acoperă fața cu mâinile și pleacă alergând din birou, urmată mai apoi de Adam și Brad.

Adam: Încă nu am terminat de discutat cu tine, Brick!! (spune nervos).

....

Edith: La naiba... mașina mea e în fața barului...de azi dimineață!! Fuck! (spune nervoasă, dând cu piciorul într-o piatră, disperată).

Edith oprește un taxi și urcă înainte să ajungă băieții la ea.

Taximetristul: Unde doriți să mergeți? (spune pasiv).

Edith: Strada Toamnei, Nr... (Ce dracu spun acum?? Cum să mă întorc acasă să dau, iar nas în nas cu Brick?)-își spune în gând.

Edith: Ăăă... Am greșit! La hotelul  Black Star, vă rog! (acum pare mai liniștită).

Taximetristul: Desigur. 

Edith ajunge în camera de hotel, se dezbracă și se lasă dusă de fel și fel de gânduri care să o liniștească ...cum altfel?! decât  sub apa fierbinte a dușului. După duș își clătește  privirea cu peisajul ce se așterne în fața ei, ea aflându-se la etajul 20, apoi Edith își face loc printre mormanul de perne de pe pat. Adoarme.

???: Hei, ești bine? (se aude o voce în întuneric).

Edith: Aaaa? ( scoate niște sunete doar de ea înțelese).

???: Ar trebui să îl bat pe acel nenorocit? 

Edith: Cine ești? (speriată de voce din întuneric).

???: Yaaaaaaa... sunt eu, Adam Black!! Nu îmi recunoști vocea? 

Edith: Adam Black? Ce cauți tu aici? Și la... ( face o pauză pentru a aprinde lampa de pe noptieră și a se uita la ceas)... la 3 a.m.? Cum ai intrat, în primul rând? (părea surprinsă, dar în același timp și mai liniștită, credea că iar avea să fie Brick). Mai speriat!

Adam: Îmi cer scuze (și face o plecăciune)! Am intrat pe ușă... pe unde aș putea să intru?! (spune el cu vocea caldă, așezându-se pe marginea patului).

Edith: Dar eu am cheia!  Cum... (nu apucă să mi spună ceva și Adam o întrerupe).

Adam: Am luat cheia de la recepție, știi tu... aia de rezervă?!  Acesta e hotelul familie mele!! Știi tu, Adam Black... Black Star! 

Edith: Hotelul tău?? (păre surprinsă).

Adam: DA!!

Edith: Dar de ce ai intrat în camera mea? Unde mai este intimitatea mea? (spune puțin supărată).

Adam: Stai liniștită... am vrut să văd cum te simți, asta e tot! Care e treaba cu acel ratat? Ce soră? (vorbește, iar fruntea i se încrețește pentru câteva momente).

Edith: Cu Brick? Ăăă... nimic. O ceartă mică...( spune ca pentru ea).

Adam: O ceartă mică? Serios? Ești fenomenală, Edith Smith!! (băiatul cu ochii verzi ridică puțin tonul făcând-o pe Edith să îți îndrepte spatele de "mica" lui ieșire). El chiar e fratele tău?

Edith: Păi... (face o pauză) da. E fratele meu. ( vorbește înfundat și în același timp se acoperă mai bine cu pilota neagră).

Adam observă mișcările ei subtile de a-și ascunde pielea albă sub pilota neagră și deschide gura (poate)pentru a spune ceva, dar în secunda următoare se abține, apoi își mută privirea spre chipul ei adormit.

După o mică pauză...

Adam: Un frate care vrea să se culce cu sora lui? Așa frate?(spune el puțin enervat) Edith nu face fața aia surprinsă și nu mă întreba de unde știu...( vorbește ca un tată îngrijorat sau, poate, ca un iubit gelos).

Edith: De ce să nu te întreb de unde știi?? Nici prietenii mei nu știu că Brick este fratele meu vitreg?! Tu de unde știi??! Și mai ales că se dă la mine??! (ridică tonul pentru a-l face pe Adam să creadă că nu lasă garda jos). 

Adam: Tocmai ce ai spus tu acum... ai spus tot ceea ce voiam să știu. (spune cu un zâmbet satisfăcător pe față). 

Edith: Adam, lasă glumele!! Tu știai dinainte  astea. Ar fi bine să îmi spui de unde știi sau mai bine ai pleca din camera asta blestemată și să lași și "cheile de rezervă" (pune accentul pe aceste ultime cuvinte). Alege... (spune nervoasă).

Adam: Prefer să plec. (spune el pe un ton glumeț și mimează un mers tip-til, de parcă ar fi un hoț). Cred că ești cam nervoasă acum! Bye!! (zâmbește).

Edith: Bye??! Sper să nu ne mai vedem! (țipă ea în urma lui după ce iese pe ușa dormitorului).

Adam: Asta e o dorință pe care nu ți-o pot îndeplini!! (spune el deschizând  ușa dormitorului și introducându-și capul prin mica crăpătură a ușii, urmat de un zâmbet și nelipsitu-l făcut din ochi).

.................................

Hei... am venit cu un nou capitol. Îmi cer mi de scuze că nu am mai postat, dar chiar nu am avut timp. Îmi cer scuze din nou. Sper să vă placă acest capitol. /peace/