Vampirul din ultima bancă...

10. Curiozitate!

Edith: Te stârnesc? Ce vrei să spui?-(spune ea ignorantă)

Brick: Păi... eu sunt înnebunit după tine de când părinții mei te-au adoptat!- (spune el și se sprijină cu fundul de  birou în fața lui Edith)

Edith: Ce? Ce face? Adică de aproape 5 ani? Ce prostii scoți pe gură? Cred că glumești?!!-( râde sarcastic fata)

Brick: Vorbesc foarte serios!! Ce zici... să începem acum??!- (și îi pune mâna pe picior lui Edith)

Edith îi dă cu mâna peste mâna lui pentru a o îndepărta de pe piciorul ei și se ridică de pe scaun.

Edith: Dacă mai spui o vorbă sau dacă mă mai atingi îți iei bătaia vieții!- (amenință Edith și se îndreaptă spre ușă)

Brick înainte ca fata să ajungă la ușă, i-o ia înainte și închide ușa, strecurând cheia în buzunarul sacoului.

Edith: Ce faci? Ești nebun?- (spune șocată și cu ochii cât cepele)

Brick: Ceea ce vezi! Nu te mai opune, Edith!

Edith: Curiozitate!- (spune și ridică mâna arogant)

Brick: Să aud!- (spune el și pe față îi apare un zâmbet până la urechi)

Edith: De ce tocmai acum îmi spui toate astea??- (și ridică o sprânceană)

Brick: De ce?! Pentru că acum e momentul. Toții anii de liceu idiotul de Brad se tot holba la tine, o știu din surse sigure, iar acum când am început să predau aici, am văzut cu ochii mei (vorbește rar și răspicat parcă analizând fiecare cuvânt).Totuși știam că nu ați vorbit niciodată în acești ani, așa că eram liniștit. Prostul de Aaron nici nu intră în discuții oricum nu îl înghiți, deci... Totuși am fost liniștit până să apară alt idiot care se ține după tine, Adam Black!! (vorbește și fața i se întunecă) Care se holbează la tine la fel ca Brad Robinson, dar partea rea e că... (face o pauză și se pune pe canapeaua din interiorul biroului imens) cu el vorbești. Așa că trebuie să iau ce al meu! Nu crezi??-( spune el aruncându-i o privire  perversă lui Edith)

Edith: Deci ești un obsedat, e clar! Îmi știi aproape toată viața, deci asta ești...- (spune ea ca pentru ea)

Edith: Ce este al tău, aa?-( și face o grimasă)

Brick: Adică... tu!-( explică el ca și când Edith nu s-ar fi prins de aberația pe care el a spus-o)

În momentul acela Brick se ridică de pe canapea și înaintează spre Edith care puțin uimită de viteza cu care se îndreaptă spre ea face un pas în spate lipindu-se cu spatele de ușă. Brick ajunge în fața ei și îi dă o șuviță după ureche urmând să o sărute...

................

Hiiii... Îmi pare rău că nu am mai postat de foarte mult timp, dar chiar am avut o perioadă încărcată. Totuși v-am adus un nou capitol din "Vampirul din ultima bancă..." care sper să vă placă! În legătură cu următorul capitol nu știu când îl voi posta, voi încerca cât de curând. Sorry! 

P.S.- Sper să citiți cu drag cartea. Love you, guys!! *_*