The Reason (Payzer) (A Treia Carte Din Seria "Two")

Epilog

Cei doi paseau incet, tinandu-se de mana, pe poteca pietruita, singurul sunet care se auzea fiind zgomotul pasilor lor pe pietris. Degetul lui mare trasa dungi inezistente pe mana ei. Ii era frica. Nu vroia sa ii spuna nimic ei pentru ca avea impresia ca ea stie ce simte chiar  de inainte ca el sa realizeze.

Nu isi dadea seama pe unde merge de fapt asa ca daca ea nu s-ar fi oprit nu ar fi realizat ca a ajuns la ei. Doua pietre, un morman de pamant proapat udat, afanat, si doua flori ofilite carora le cazusera petalele. Asta e tot ce a mai ramas din ei. Imaginea era deprimanta, o facea pe ea sa tremure iar pe el sa lacrimeze.

S-au asezat amandoi pe iarba, tacuti. Fiecare astepta ca celalalt sa spuna ceva dar au sfarsit prin a sta in liniste, fiecare cu gandurile sale.

El canta in minte “Forever young” simtind cum inima i se rupe in bucatele. Ocazional lasa sa ii scape cate un vers inecat in lacrimi.

“Let us die young or let us live forever”

Ea se muta mai aproape de el imbratisandu-l dintr-o parte. Cu maini tremurande acesta scoase din buzunarul de la piept carnetelul mic, rosu, si il privi atent. In minte, inca mai canta melodia aceea plina de suferinta.

“It's hard to get old without a cause”

Da. I-a fost atat de greu la inceput, dupa ce l-a pierdut pe Niall. A crezut ca nu mai are ce sa caute pe pamant. Care mai era rostul imbatranirii daca nu are o cauza? Daca nu are un scop pentru care sa continuie sa lupte…

Dar acum o are pe ea si simte ca poate. Ea ii da puterea sa treca mai departe. Ii da puterea ca sa se uite inapoi cu un zambet, sa vada doar momentele frumoase si sa puna o umbra care sa le acopere pe cele triste. Ea ii lumineaza chiar si cele mai intunecate ganduri si pentru asta nu poate sa ii fie mai recunoscator.

Sapa o groapa mica in iarba mare, la o distanta egala intre cele doua pietre funerare si plasa cu grija inauntru carnetelul, impreuna cu plicul care abia se vedea printre paginile acestuia. Acel plic in care isi pusese toate sentimentele. Acel plic in care scrisese ultimele sale sentimente, in care isi declarase ultima bucatica de dragoste.

Puse la loc pamantul jilav si urmari cum, cu cat incerca mai mult sa ascunda groapa cu atat aceasta parea sa iasa mai mult in evidenta. Printre lacrimi reusi sa schiteze un zambet. Ramasese ceva de pe urma acelor nopti nedormite. Cineva avea sa treaca pe langa aceste doua morminte peste un timp si intre ele va vedea o mica denivelare in sol, un semn ca el a trecut pe acolo, un semn ca cineva a vrut ca cei doi indragostiti sa aiba ceva de la el chiar si pe partea cealalta. Cuiva i-a pasat. Lui… i-a pasat.

Cu ea in brate se intinse pe iarba fara sa ii pese ca se va murdari de pamant sau ca il vor pata frunzele. Se intinse si inchise ochii strangand-o la piept.

Pentru o secunda i se paru ca cineva ii imbratiseaza. De parca doua maini il cuprind de la spate si inca doua o cuprind pe ea facandu-i un pachet de iubire. Ii parea ca cei doi ii imbratisasera.

Si poate sa jure ca in acel moment s-a simtit infinit.

Acolo, impreuna cele trei mari iubiri ale sale. 

sfarsit.