The Reason (Payzer) (A Treia Carte Din Seria "Two")

Scrisoarea catre Niall si Shay

Shay & Niall,

 Voi sunteti acele doua persoane din lume care m-ati fi putut rupe in bucatele si ati facut-o. Nu ati realizat, evident, dar m-ati rupt. Si am fost atat de suparat pe voi pentru asta… Nu va puteti imagina ura pe care v-am purat-o cateva ore la rand. Vroiam sa va omor. Vroiam sa va treziti ca sa va pot lua in brate si mai apoi sa va omor. Evident, nimic din aceste lucruri nu erau posibile dar, pentru cateva ore, acestea au fost alinarea mea. Pentru ca nu mai aveam pe nimeni.

Nu. Fara Niall nu mai aveam pe nimeni. Danielle ma parasise de ceva vreme, Shay murise in urma cu fix doua luni iar atunci, fara Niall, totul parea ca se duce pea pa sambetei.

Si asa a fost. Toata viata mea echilibrata a fost distrusa de sase cuvinte: “Niall Horan a fost gasit mort.”. Nu mi-a mai trebuit alt motiv pentru a ma apuca sa fac tot ceea ce jurasem ca nu voi face niciodata. M-am apucat sa fumez, sa beau, sa ma droghez. Toate lucrurile la care tu, Niall, te strambai. Toate lucrurile pe care Shay le detesta.

M-am apucat de ele in ciuda faptului ca undeva in spatele mintii mele cineva il poruncea sa nu o fac. Cineva urla la mine sa ma opresc si incerca sa imi arunce in fata tot ceea ce ati fi crezut voi daca m-ati fi vazut.

Asta m-a facut sa urasc totul si mai tare.

Aveam momente de luciditate in care ma opream ca sa va scriu. Dar ele dispareau si, odata cu ele, disparea si Liam cel vechi. Devenisem un monstru. Ma culcam cu oricine gaseam, femei si barbati de-o potriva. Barbati blonzi, scunzi, dar care nu au reusit vreodata sa atinga acea culoare perfecta de albastru al ochilor. Nu. Niciunul nu avea ochii tai, Niall, la fel cum niciuna dintre ele nu era asa de timida si de linistita ca tine,  Shay.

Da, devenisem un monstru. Si mi se parea ca totul e din vina voastra. Ca trebuie sa va fac sa platiti pentru tot ceea ce imi provocati. Si vi-o plateam prin propria-mi distrugere.

Fiecare sentiment pe care il aveam impotriva voastra se amplifica la fiecare doza de drog puternic, lucru care ma facea sa cred ca de fapt nu isi face efectul. Asa ca luam mai mult, si mai mult. Ceea ce nu stiam eu insa era faptul ca pe cat de mult amplifica acele sentimente negative pe atat le diminua pe cele pozitive.

Ajunsesem sa nu mai pot sa resist fara sa iau acele doze in combinatii atomice cu bauturi alcolice. Eram o masina care era setata pe auto-distrugere.

Dar apoi am hotarat sa mi-o aduc pe ea inapoi. Si aia a fost cel mai bun lucru pe care l-as fi putut face vreodata. Si nu pot sa nu va multumesc si voua pentru ea. Daca nu ati fi fost voi nu mi-as fi pus problema ca ar mai fi ceineva in lume pe care sa il iubesc cu atata pasiune ca pe voi.

Ea m-a salvat, dragilor. Si pentru asta, va raman vesnic dator.

Nu pot sa nu ma gandesc ca acum sunteti amandoi in rai, tinandu-va de mana si purtandu-va ca niste bartanei adorabili, asa cum ati facut mereu. Va rog ceva, de dragul meu, traiti putin!

Ok, asta nu a sunat normal… Vreau sa zic ca trebuie sa va bucurati cat mai sunteti singuri acolo. Pentru ca o sa vina o vreme cand o sa incepem sa aparem unul cate unul si o sa dam buzna in lumea voastra perfecta.

Asa ca bucurati-va cat mai puteti de liniste pana cand nu aparem Harry, Louis, Zayn, Perrie, Danielle si cu mine. Pentru ca atunci cand o sa venim, o sa regretati ca nu v-ati bucurat cat ati putut.

Nu o sa scriu chestii lacrimogene acum, la sfarsit, pentru ca stiu ca voi stiti cum simt.

Va iubesc.

Liam

P.S. Cand o sa te vad, Niall, te sfatuiesc sa te pregatesti pentru o bataie buna de tot.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

A/N:

Din pacate nu o sa mai existe si discursul si schita lui Liam. Pur si simplu nu mai are rost sa le scriu si pe astea.

Imediat se posteaza si epilogul. Sper sa nu uitati sa votati si scrisoarea.

Va iubesc.

~Poppy.