Psychologist - H.S.

Chapter 3

- Vino! îl iau de mână și intrăm în casă.
Derek doarme pe canapeaua din living. Apartamentul meu e la etajul 15 al unui bloc din Las Vegas. Am un perete numai din geamuri și se vede tot orașul. Iarna e superbă când o privesc de aici. În fața geamurilor am așezate doua fotolii foarte confortabile și o măsuță de sticlă.
- Harry, să știi că am câte ceva de schimb pentru tine... dar nu știu dacă o să îți vină.
- Arată-mi.
Îi fac semn să vină după mine în camera mea. Urcăm scările și intrăm în dressing. Caut hainele vărului meu care mai vine din când în când aici. Îi dau o pereche de pantaloni scurți și un tricou alb. Și eu îmi iau la fel și îmi iau șosetele cu blană. Fac repede două ciocolate calde și ne așezăm în fața geamurilor. Deasupra orașului.
- Cum poți să fii singură? mă întreabă, apropiindu-se de mine. Se așează pe fotoliul meu și mă îmbrățișează. Stau sprijinită cu spatele de pieptul lui și îi privesc palmele care stau pe abdomenul meu.
- Nu știu... nu am timp.
- Sophia, ești atât de frumoasă... de ce ești singură?
- Sunt atât de ocupată de funcția pe care o am, de oamenii pe care încerc să îi ajut...
- Ești superbă, Sophia. tace. Mă întorc cu fața la el și îl privesc în ochi. Ce îmi spune el... nu am mai auzit demult lucruri atât de personale.
- Ochii tăi... îi spun, uitându-mă fix în ochii lui. Sunt plini de suferință.
- Vindecă-mă! Fă-mă să uit! spune atât de rugător. Îmi lipesc fruntea de a lui. Își freacă nasul de al meu. Îmi ating ușor buzele de ale lui. Îl sărut.
- Iartă-mă! mă desprind repede de el. Îmi pare rău...
- Mie îmi pare rău... se uită la mine. Îmi prinde obrajii cu palmele și mă sărută. Ne sărutăm. Sărutul său este atât de dulce. Îmi simt inima cum bate. După atâția ani de singurătate, ea bate.
- Îți place? îl întreb, arătându-i peisajul, așezându-mă pe brațul lui. Zâmbește, își mută privirea pe ochii mei și mă sărută.
*
Ceasul meu nu sună în dimineața asta pentru că e sâmbătă, dar de fiecare dată mă trezesc la ora 6:30. Zâmbesc fără să vreau când simt respirația lui Harry în ceafa mea. Mâna lui este grea peste talia mea, dar nu mă deranjează. Mă dau jos din pat fără să îl trezesc. Mă opresc pe balconul din sufragerie și vă fotoliile dezordonate și cănile de ciocolată lăsate pe jos. Cobor scările în livingul imens și pentru prima dată nu mă mai simt obsedată ca totul să fie la locul lui. Mă duc în bucătărie și pregătesc două cafele. Îi dau lui Derek să mănânce, apoi urc în camera mea.
- Sophia? îi aud vocea răgușită.
- Da?
- Cât este ceasul? mă întreabă, căutându-și ceasul de mână.
- 7.
- La ora asta te trezești tu sâmbăta? se ridică, sprijinindu-se într-o mână. E atât de frumos când se trezește.
- Mda... mă așez lângă el și îi dau cana de cafea.
- Astăzi trebuie să ajung la tatăl meu. Stă în Henderson.
- La 20 de minute de aici. spun gândindu-mă la mătușa mamei mele.
- Vrei să vii cu mine? mă întreabă, așezându-se cu capul pe picioarele mele. Ăm... asta dacă nu ești ocupată...
- Nu sunt, dar... nu vreau să grăbim lucrurile...
- Sophia, în calitate de prietenă? mă roagă.
- Da, aș putea veni cu tine.
- Mai e o săptămână până la Crăciun și mă duc în fiecare sâmbătă la el, dar azi o să împodobim bradul pentru că vin toți frații mei.
- Ce drăguț! spun încântată. Eu nu am niciodată brad în casă. Îmi e de ajuns Las Vegasul așa plin de lumini.
Ne îmbrăcăm după ce luam micul dejun și plecăm spre Henderson. Când ajungem acasă la tatăl lui Harry sunt deja trei mașini parcate.
- Trebuie să menționez că familia e destul de mare. spune făcând semn spre mașini. Casa este mare, este decorată cu tot felul de luminițe și aleea este plină de moși și oameni de zăpadă.
- Tatăl tău a făcut toate astea? îl întreb, uitându-mă la lucrurile frumos așezate.
- El singur. spune oftând. Haide! îmi întinde mâna și ezit.
- Prietenă... îi reamintesc și el se încruntă, lăsând capul în jos și mergem până la ușă, unde așteptăm să răspundă cineva. Are nevoie de încredere. De fapt, Harry... îl strig încet și îi prind mâna.
- Mulțumesc! o prinde și o sărută. Sute de emoții îmi trec prin inimă.
- În sfârșit! deschide ușa un bărbat înalt cam cât Harry, dar brunet.
- Salut, frate! dă mâna cu el.
- Harry, nu știam... se uită uimit la mine și eu zâmbesc înțelegător. Nu se aștepta să îl vadă cu cineva.
- Ea este prietena mea, Sophia! mă prezintă Harry.
- Hei! întind mâna spre el și el o prinde.
- Haideți, intrați odată! se aude altă voce din casă. Intrăm și am surpriza să văd foartă multă lume. Zâmbesc când îi văd pe toți și ei se uită surprinși și la mine și la Harry.
- Unchile Harry! fug patru fetițe în brațele lui Harry. O, Doamne! Asta este toată familia lui.
- Bună tututor! le spune, îmbrățișându-le pe fete. Ea este Sophia, prietena mea și o persoană importantă pentru mine. mă prezintă și eu îi salut pe toți.
- Ne pare bine să te cunoaștem, dragă! tatăl lui Harry se apropie încet de mine. E în scaun cu rotile.
- Și mie, de asemenea! le zâmbesc tuturor.
I-am cunoscut cei patru frați ai lui Harry împreună cu șotiile lor, Zayn și Gigi, Niall și Maddison, Louis și Eleanor, Liam și Danielle. Toți au câte o fetiță. Harry e singurul necăsătorit și fără copil.
Bradul adus de Zayn a fost uriaș și superb. Am râs atât de mult cu tatăl lui Harry, m-am jucat cu nepoțelele lui, am vorbit cu cumnatele lui și cu frații lui.
- Sophia? mă strigă tatăl lui Harry din bucătărie. Mă ridic și mă duc la el. Ia loc, te rog. spune.
- Vă ascult. îi spun și el zâmbește.
- Nu am avut timp să îi cer detalii lui Harry despre tine, dar nici nu îmi trebuie. Iartă-ne dacă ne-am comportat ciudat cu tine, dar ești prima fata pe care o vedem cu Harry după ce domnișoara a refuzat viața. îmi spune și eu îi zâmbesc.
- Stați liniștit. Știu prin ce a trecut. îi spun și el dă din cap.
- A suferit enorm. A fost o pedeapsă pe care nu a meritat-o și nu a putut să o ducă mult timp.
- Domnule, știu că a fost o perioadă îngrozitoare pentru toată lumea, dar dacă vă încărcați memoria iar și iar cu această stare negativă, o să transmiteți asta mai departe și nu veți putea trece peste.
- Ai dreptate.
- Dar dacă doriți și vă simțiți confortabil cu mine, îmi puteți povesti această perioadă.
- Simt că pot să îți spun orice... spune bătrânul. Îi zâmbesc și îi fac semn să continue. Numai părinte să nu fii când suferă copilul tău. spune.
- Tată? îl strigă Liam.
- Am treabă, vin imediat! strigă, apoi râde.
- Sophia, când o să mai vii pe la mine o să vreau să îți povestesc tot... Știu că poți să îl ajuți. Fă-l să fie bine! îmi prinde mâna și o duce la inima lui.
- Sunteți tată. Eu nu am avut parte de al meu. Vă promit că o să fac tot ce pot ca Harry să fie bine. îi spun și pentru prima dată mă simt incapabilă să îmi recunosc cuvintele.
Am făcut o promisiune pe care nu știu dacă o pot duce. Îmi mulțumește și ne ducem la ceilalți.
Timpul a trecut atât de repede. E atât de frumos aici, când toată familia este împreună. Fetițele cântă colinde și mulți dintre bărbați plâng. Mai puțin Harry care se uită atât de trist la brad.
- Hei, ești bine? îl întreb și el se uită în ochii mei.
- Mă simt perfect. îmi spune și zâmbește.
Toți au rămas acasă la tatăl lui Harry, dar el nu vrea să rămânem. Ne luam la revedere de la toți și plecăm.
Ajungem acasă. Este 23:30. Derek doarme în coșulețul lui și nu se trezește când aude zgomote în bucătărie.
- Ești obosit? îl întreb, apropiindu-mă de el.
- Deloc. spune și mă ridică cu fundul pe masa din bucătărie.
- Ar trebui să ne odihnim. îi prind gâtul cu brațele și mă uit în ochii lui. Își apropie buzele de ale mele și aproape le atinge când sună soneria.
- Așteptai pe cineva? mă întreabă, dându-mă jos de pe masă.
- În niciun caz. merg repede până la ușa și deschid. Harry este în spatele meu.
- Sophi! mă îmbrățișează Jamie când mă vede. Are un buchet imens de trandafiri.
- Ce faci aici la ora asta? îl întreb confuză.
- Sophi, de câteva zile încerc să îți spun ce însemni cu adevărat pentru mine.
- Jamie, eu-
- Te rog, ascultă! spune.
- Nu pot să ascult! îi răspund autoritar. Jamie, noi suntem prieteni buni!
- Da, dar te iubesc atât de mult, încât nu îmi pasă!
- Nu se poate... de ce faci asta?
- Am simțit că te pierd.
- Doamne, nu ai ce să pierzi! Suntem prieteni! mă uit în ochii lui albaștri și el se încruntă. Jamie, mă văd cu cineva. spun și el se uită în jos.
- De când?
- Nu e problema ta!
- Sophia...
- Jamie, îmi pare rău, dar trebuie să vedem realitatea.
- Am fost alături de tine mereu!
- Știu asta, dar nu te-am obligat. Am ținut la tine ca un frate. Pentru mine tu ai fost familia. Dar doar atât.
- Ok. E în regulă.
- Știu cum te simți.
- Ne vedem la muncă. Noapte bună! spune și pleacă lăsând buchetul în fața ușii. Îl iau în casă și îl văd pe Harry uitându-se la mine.
- Nu întreba! îi spun înainte să zică ceva.
- ...ok.
Mă așez pe fotoliul din fața geamului și îmi pun mâinile în cap.
- Sophia, dacă e mai bine pentru tine să încetăm...
- Nu, Harry. îi spun, ridicându-mi privirea la el.
- Sunt egoist acum, dar-
- Harry, după mult timp și după ani de zile tu ai reușit să îmi amintești cine sunt... să îmi amintești că am o inimă care nu bate degeaba.
Ochii lui sunt ca sticla în acest moment. Se lasă în genunchi, în fața mea și îmi sărută genunchii, se uită în ochii mei și îmi sărută mâinile. Îi simt mângâierea atât de dulce pe obrazul meu și îi simt zâmbetul pe buzele mele când mă sărută.
- Vreau să fii a mea... îmi spune, uitându-se în ochii mei. Mă sărută iar, mai aprins decât prima dată.