*
Îmi simt capul greu. Ridic telefonul și văd ora 12:30. Am dormit foarte mult și îmi amintesc cât de cât ce s-a întâmplat azi-noapte în club. Tresar când aud un ciocănit la ușă.
– M-am trezit! strig la Rafael.
– Bună dimineața, rază de soare! văd părul blond al Daianei. Intră și se așază lângă mine.
– Neața! Ai dormit aici? o întreb pentru că nu îmi aduc aminte ce s-a întâmplat după ce am plecat din club.
– Nu, am venit acum zece minute și Rafael nu mi-a dat voie să te trezesc.
– Am înțeles! Ești ok? mă sprijin cu spatele de spătarul patului și o întreb când se întristează dintr-odată.
– Da... răspunde jucându-se cu degetele. Adrian mi-a spus că mai stă în New York câteva zile. Trebuia să vină mâine. explică.
– Înseamnă că are mai multă treaba decât credeați. îi prind mâna și zâmbește.
– Eh, m-am obișnuit deja cu dorul, nu mor pentru câteva zile în plus.
Mă întind din nou în pat și se întinde și ea lângă mine. Simt cum îmi arde sufletul de dorul lui Harry. Și mă simt vinovată pentru Onur. Foarte vinovată.
– M-am sărutat cu Onur. spun fără să gândesc și văd ochii mari ai Daianei.
– Ce s-a întâmplat în club a rămas acolo. îmi amintește de mica noastră promisiune.
– Știu, dar trebuie să vorbesc cu el. Să îmi cer scuze și să-
– Soph, nu trebuie să faci nimic acum. De fapt, trebuie să te gândești serios la cabinetul tău pentru că a trecut ceva timp și lumea are nevoie de tine.
– Stai, de unde știi despre cabinetul meu? o întreb nedumerită pentru că nu îmi amintesc să îi fi spus.
– Am citit știrile. răspunde sincer și dau din cap că am înțeles.
– Ai dreptate... chiar trebuie să îmi văd de treabă.
– Ok, hai să mergem la masă! Rafael ne așteaptă. îmi prinde mâna și mă trage din pat.
Masa este așa cum mă așteptam, frumos aranjată și pregătită. Mâncarea miroase frumos și aproape îl îmbrățișez când văd clătitele pe masă.
– Bună dimineața, s-a trezit dulceața! strigă când mă vede în tocul ușii.
– Hei!
– Vreți să vorbim despre aseară? ne întreabă râzând.
– Nu! răspundem amândouă și își dă ochii peste cap. Sper că nu m-a văzut cu Onur.
– A sunat Harry. îmi spune. Jamie a fost închis pentru șantaj. continuă și scap furculița din mână.
Din perspectiva lui Harry
– Aveam nevoie de tine în procesul ăsta! mă bate pe umăr asociatul meu, Harvey.
– În sfârșit am scăpat de lipitoarea asta. Bem ceva?
– Mă așteaptă Donna și tu parcă aveai un avion de prins. se uită la ceas și se încruntă.
– Decolează într-o oră.
– Atunci te las la aeroport. îmi spune și eu accept.
– Harry! îl văd pe Edward fugind înspre mine. Mulțumesc! întinde mâna și o prind.
– Sper că ești bine acum. Și sper să începi o viața nouă, fără probleme.
– Da, asta am în plan. Să îi spui Sophiei că îmi pare rău pentru tot ce i-am făcut. Nu am meritat-o nicio secundă... lasă capul în jos.
– Poate ne mai întâlnim peste câțiva ani.
– Poate! spune și văd o domnișoară blondă care îi face cu mâna din cealaltă parte a holului. Baftă, Harry! dă mâna cu mine iar și pleacă spre fata care îl așteptă.
– Cum ai putut să reziști cu omul ăsta? mă întreabă Harvey strâmbând din nas.
– Nu, nu mă întreba! începem să râdem și ne urcăm în mașină.
Îmi iau rămas bun de la colegul meu și mă așez la o masă din restaurantul aeroportului. Mă gândesc acum numai la Sophia și la faptul că abia aștept să ajung la Milano și să o simt în brațele mele.
– Harry... îi aud vocea dulce.
– Iubito...
– Te iubesc, Harry! îmi spune și simt un gol în stomac. Ești bine? Ce s-a întâmplat?
– E totul bine. O să putem trăi fericiți, departe de trecut. Oh și... într-o jumătate de oră vin acasă.
– Nu cred! Oh, Doamne! Abia aștept să vii! Rafael e minunat, m-am împrietenit deja cu verișoara lui superbă, Daiana! O să-ți placă mult de ea! începe să povestească și îmi las mintea liberă, plină acum doar de vocea ei. Harry, acum că suntem liniștiti...
– Da!
– Nici nu știi ce vreau să zic! începe să râdă.
– Ba da, iubito! Ne căsătorim fără să mai stăm pe gânduri!
– Atunci... te aștept acasă. răspunde liniștită, dar îi simt emoțiile.
– Te iubesc, Sophia!
– Și eu te iubesc, Harry!
CITEȘTI
Psychologist - H.S.
Fanfic" Două ore de consiliere încep acum. Merg până la ușă, aranjându-mi fusta roșie. Deschid. - Bună ziua, am întârziat 5 minute, îmi cer- ridică privirea spre mine și rămânem amândoi fără nicio expresie. Ochii lui îi privesc fix pe ai mei. - Domnul...
