– Ok, te las să te liniștești acum... îmi spune și mă uit în ochii lui.
– Sunt calmă, mi-am pus gândurile în ordine. Nu mai pot continua cu nimeni. Nu mai vreau!
– Soph, nu îmi caut scuze, dar nu poți să te răzgândești așa...
– Uite-mă cum o fac! îmi torn apă într-un pahar și mă așez la masă.
– Iubito... îi văd ochii uimiți.
– Am nevoie de liniște, Harry...
– Ok, ok, am înțeles! Îți ofer spațiu, liniște, orice vrei și când o să fii pregătită să vii, eu o să fiu aici... îmi spune calm, prinzându-mi mâna.
– Mulțumesc... îi văd ochii triști. Harry, nu vreau asta... nu vreau să suferi.
– Sophia, ai intrat în viața mea când aveam nevoie de tine, nu de oricine, aveam nevoie de tine... și acum...
– Suntem adulți și știm ce trebuie să facem. îl încurajez.
Nu îmi e ușor, îl iubesc cu toată ființa, dar vreau să mă detașez de tot pentru o vreme.
– Niciodată nu știi ce trebuie să faci. Faci doar ce simți. îmi sărută fruntea și pleacă. Aud ușa trântindu-se. Am rămas singură... din nou! Arunc paharul pe jos și mă așez pe gresie. Nu am cu cine să vorbesc. Sunt singură. Îmi șterg lacrimile, dar sunt prea multe.
Din perspectiva lui Harry
Am rezervat o cameră la un hotel, departe de casă. Mă simt ca un lucru cu care nu ai ce să faci... complet inutil. Am greșit. I-am greșit și nu știu cum să repar asta. Mă așez în fața patului și îmi așez paharul cu whisky pe jos. Doare.
*
– Vă mulțumim din suflet! Fără dumneavoastră, nu puteam avea parte de dreptate! îmi strânge mâna tatăl fetei care a suferit un viol.
– Fiecare om plătește pentru greșelile lui. Acum a fost rândul lui să plătească. îi spun și plec.
– Harold! aud vocea judecătorului. Vino!Intru în biroul lui și îmi face semn să stau jos.
– Ce s-a întâmplat? îl întreb confuz.
– Eu ar trebui sa te întreb asta. Ai fost puțin pierdut azi. îmi spune uitându-se în ochii mei. Deci? Ești bine? insistă.
– Da, sunt bine... nu aș vrea să vă încarc cu problemele mele. Sunt puțin obosit.
– Ești sigur?
– Da, nu vă faceți griji!
– Eu țin mult la angajații mei, mai ales la cei care stau atâtea ore pe un caz și despică firul până dovedește că e așa cum spune victima. Adică cei ca tine.
– Vă mulțumesc pentru încredere, domnule!
– În consecință, îți las cinci zile libere ca să te odihnești și să revii cu forțe noi.
– Domnule, chiar nu este nevoie! Mă simt foarte bine și apt să lucrez.
– Harold, fă ce spun eu pentru că știu sistemul și cunosc omul. În plus, v-ați mutat recent și vreau să te acomodezi cum trebuie. Insist chiar!
– Bine, accept...
– Vacanță plăcută, Harold! dau mâna cu el și plec. Ce să fac cinci zile? Să stau să îmi plâng de milă în singurătatea mea!
Din perspectiva Sophiei
M-am plimbat pe plajă și acum am ajuns acasă. Văd mașina lui Harry în curte. Vreau să îl îmbrățișez și să îmi spună că sunt proastă și că totul o să fie bine. Intru repede în casă și zâmbesc când îl văd.
– Hei! Îmi pare rău că nu am anunțat că vin. A trebuit să îmi iau niște lucruri. îmi spune repede fără să mă privească.
– E și casa ta... poți veni oricând! îi spun ca și când nu mă interesează și regret asta din tot sufletul.
– Ok. Mi-am luat ce îmi trebuie. se uită la mine și nu schițează niciun zâmbet. Pe curând! îmi spune și iese din casă.
– Harry! îl strig și fug după el. Se întoarce și îi văd speranța și durerea în ochi.
– Da, Sophia.
– Ești bine? îl întreb și el își scutură capul.
– Pot să îți spun adevărul, dar și dacă te mint, tot o să înțelegi. Deci da, sunt bine. zâmbește atât de fals.
– Știi că nu e nevoie să stai la hotel, da? E casa noastră, până la urmă.
– Știu, dar acum așa vreau. Ca să poți sta singură și să te gândești la ce ai de făcut.
– Ok... ne mai vedem, atunci! îi spun și îmi face cu mâna.
Fir-ar! Trântesc ușa și încep să plâng fără să îmi dau seama. Mă urăsc pentru că îl îndepărtez de mine! Mă urăsc!
Din perspectiva lui Harry
Opresc mașina la câteva străzi de casă pentru că nu mă pot opri din plâns. De ce vrea să fie tare și își face rău singură? Nu vreau să o stresez. O iubesc și îmi e atât de greu fără ea.
Din perspectiva Sophiei
Mă duc iar pe plajă și mă așez pe o băncuță. Mă uit în gol și mă gândesc că poate Harry m-a urmărit și se va așeza lângă mine din clipă în clipă. Dar astea sunt filme.
– Sophia! aud o voce și mă întorc imediat.
CITEȘTI
Psychologist - H.S.
Fanfic" Două ore de consiliere încep acum. Merg până la ușă, aranjându-mi fusta roșie. Deschid. - Bună ziua, am întârziat 5 minute, îmi cer- ridică privirea spre mine și rămânem amândoi fără nicio expresie. Ochii lui îi privesc fix pe ai mei. - Domnul...
