Dădacă de idol [Vol.1]

-1-

-perspectiva Jungkook-

Eu: Nu inteleg? De ce as avea nevoie de o "dădacă"? Nu veti fi plecati mult timp...
Bang: Pentru ca asa zic eu! Nu ai cum sa ramai singur aici, in ditamai casa, sa ai grija de tine si pe deasupra si de vila. Serios....
Eu: Dar nu vreau! Tu sigur o sa imi aduci o baba care ma va "pupaci" toata ziua! Bang, fie-ti mila de mine!
Bang: Deja am stabilit! Nu ma mai intereseaza! Si crede-ma nu va fi nicio baba...
Eu: Nu vreau nici o noona sau vreo ahjumma, care sa asculte toata ziua muzica proasta si sa imi faca mancare proasta... Nu vreau!
Bang: Jungkook, inceteaza si nu mai comenta! Ti-am zis, deja am hotarat!

-perspectiva Eunbi-

Ma pregateam sa intru in casa, dar telefonul mi-o i-a inainte cu un apel. Numele angajatorului meu apare pe ecranul mic al telefonului.
Eu: Buna ziua domnul Bang!
Bang: Buna copila! Ai ajuns, asa-i?
Eu: Da, sunt in fata casei, eram cat pe aici sa intru!
Bang: Perfect! Aaaa... Pai copilul este in prima camera de pe partea dreapta de la etaj...aaaa da, pe aripa dreapta. Sper sa va intelegeti... Este foarte racit si nu a avut cum sa vina si el cu noi.
Eu: Nu este nimic domnule! Am sa il fac pe micut sa se simta mai bine!
Bang: Aaa da... Eunbi! Daca face febra, as putea sa te rog sa ramai cu el peste noapte... Noi ne intoarcem tocmai peste 3 zile si nu as vrea sa intervina complicatii...
Eu: Domnule, daca sunteti plecat atata, cu voia dumneavoastra o sa stau cu micut in permanenta... O sa-l pun in picioruse pe loc...
Bang: Mersi copila, am incredere im tine!
Eu: Multumesc!zic zambimd chiar daca stiu ca el nu ma vede.
Bang: La revedere copila!
Eu: La revedere domnule!
Inchid telefonul si ma indrept catre usa casei... Deschid si intru in incaperea mare... In timp ce ma minunez de cat de frumos este totul, un stranut se aude dinspre scari si un tusit sec...
Incep sa alerg, crezand ca copilul s-a trezit.

-perspectiva Jungkook-

Sunetul de tocuri ce rasuna pe hol, imi arat ca cea ce imi va fi dădacă a ajuns...
"Doamne, sper sa nu fie vreo babaciune!"
Sunetul incepe sa se intensifice, semn ca se apropie de camera-mi...

-perspectiva Eunbi-

Ma indrept catre camera indicata de catre domnul Bang si intredeschid usa... Din cate vad pana acum, nu prea pare a fi o camera de bebelus...
"Poate o fi un copil de gimnaziu sau chiar de scoala primara!"
Cand usa este deschisa total, pe pat se poate observa o persoana... Sta cu spatele, eu vazandu-i doar parul.
Eu: Hey...!
???: Hmmm? Da?
Vocea lui este neobisnuita, chiar daca este rugusita pare atat de masculina...
Eu: Hey, scuze eu sunt noua...
???: Dădacă, stiu!
Eu: Ouuu, imi pare bine! Eu sunt Eunbi...
???: Eunbi?
Eu: Da...
???: Imi poti da te rog frumos paharul cu apa de pe noptiera?
Eunbi: Da, desigur!
Merg sfioasa spre noptiera unde se afla un pahar pe jumatate umplut cu apa, iar apoi il duc la baiat... Il inmanez si apoi ma indepartez.
Nu puteam sa ii vad fata, caci era complet acoperita de plapuma. Curiozitatea ma impinge si ma face sa intreb...
Eu: Hei, scuze, dar cati ani ai?
???: Hmmm? 20...
Eu: CE?
???: Da...
Eu: Pai si care este numele tau?
???: Stii ceva, mai bine te las pe tine sa vezi cine sunt...

-perspectiva Jungkook-

Inca nu am vazut-o, dar vocea ei este atat de draguta si feminina... Profit de faptul ca vrea sa imi stie numele, asa ca mai bine o las din prima sa imi vada infatisarea...
Ma ridic din pat si ma intorc cu fata la ea. Imi dau parul din ochi si o salut.
Eu: Hey....!
Eunbi: Ăăă? Scuze, cred ca am făcut o greseala! Imi pare rau... O sa ies...
Fata vrea sa iasa din camera, dar o trag de mana... Este foarte draguta, un minion umblator...