Dădacă de idol [Vol.1]

- Prolog -

Ceasul indica ora 11:48, deci asta însemna că sunt în întârziere. Astăzi începeam un nou job ca și dădacă, deci trebuie să ajung la timp pentru a nu o încurca. Cum mama răcise, iar sora mea tocmai ce ieșise de la școală a trebuit să le ajut cu diferite lucruri, iar acesta este motivul pentru care voi întârzia.

Nanhee— Unnie, nu mănânci ceva înainte de a pleca?

— Nu am timp, promit că îți voi lua ceva când mă întorc! Ai grijă de mama și te rog să îți faci temele!

Îi sărut fruntea surioarei mele, apoi mă încalț rapid în adidași, îmi iau geanta și ies pe ușă. Cobor rapid scările blocului și încep să alerg pe stradă în speranța că voi prinde metroul, dar când sunt gata să cobor scările pentru a intra în stație, o mașină se oprește lângă mine. Geamul fumuriu din locul șoferului se lasă ușor în jos și îl dezvăluie pe nimeni altul decât Chul, prietenul meu din copilărie.

Chul— Ce faci puștoaico?

— Ai treabă?

Chul— O întâlnire aproape de resortul din Hannam .

— Perfect! Poți să mă duci și pe mine până acolo!

Chul— Urcă!

Mă urc în locul pasagerului, iar cum Chul este un șofer destul de bun pentru vârsta lui, ajungem în aproximativ 15 minute fix la locația unde trebuie să ajung. Îi mulțumesc și mă dau jos din mașină, mai apoi intrând în clădire.

„Cine m-a angajat pe mine să fiu dădacă? Puteau să angajeze 20 de bone în locul meu dacă locuiesc aici."

Încep să explorez clădirea și uit cu ce motiv am venit aici. Erau foarte multe facilități în această clădire. Se pare că aveau două bazine, sală de sport, un mini restaurant și o curte exterioară gigantică.

„Dacă aș putea să îmi permit și eu un apartament aici pentru mama și Nanhee ar fi perfect..."

Mă opresc din visatul cu ochii deschiși când telefonul începe să sune și numele angajatorului meu apare pe ecran. Răspund calm, încercând să nu fac vreo mișcare greșită.

— Bună ziua domnule Bang!

Bang— Ai ajuns copilă?

— Tocmai ce urcam scările domnule, scuzați-mi întârzierea, am avut ceva probleme de rezolvat acasă.

Bang— Este ok, doar că te rog frumos, când ajungi, te rog ai grijă să nu i se mărească febra.

— Febră?

Bang— Da, de aceea nu a venit cu noi, s-a îmbolnăvit. Trebuie să închid, te rog ai grijă de el și să îi dai pastilele la timp.

— Desigur!

Bărbatul închide fără alte adăugări sau explicații. Ajung în fața ușii și tastez codul pe care mi l-am indicat acesta, iar ușa se deschide.

A/N
Am decis să rescriu cartea pentru că sunt destul de multe greșeli gramaticale dar și felul în care am scris-o este destul de diferit de ceea ce scriu acum.
Sper să vă placă și această variantă, ba chiar mai mult decât prima!

Enjoy 🌺!