Liftul de la etajul 7

Capitolul 9: Liftul spre nicăieri

Ane se vazu inconjurata de umbre. Frigul era insuportabil. Umbrele se apropiau incet dar sigur. Ane nu mai avu ce sa faca decat... sa treaca prin ele. Si asta facu. Isi lua viteza si sari direct prin una. Cand intra in ea, un val îngrozitor de rece o lovi, de parca era un perete de apa. Insa trecu repede si fugi spre complexul A. Acum nu ii mai pasa de minge. Vroia sa plece. Trecu pe langa uapsa care ducea in complexul A sub care scria etajul 8. Fugi pe poduletul spre complexul A,  cand podul se fixura si cazu. Spre fericirea ei, podul nu o duse decat un etaj in jos. Șchiopătând isi vazu de drumul spre libertate. Facu ea ce facu, ca iar ajunse la etajul 7 . Surprinzator sau nu, liftul o astepta cu usa deschisa, de parca tocmai iesise cineva din el dar nu era timo sa verifice. Ar fi plecat pe scari dar piciorul o durea ingrozitor. Un val de frig o lovi, ceea ce îi vestea ca umbrele sunt aproape. De abia mai putea respira si vedea in ceata din cauza aerului putin pe care il putea respira.  Isi rupsese cateva coaste, asyfel ca respiratul cel banal, deveni o misiune imposibila. Intra in lift si nici nu mai inchise usitele interioare ca si apasa pe butonul de parter si liftul pleca. Undeva la 2 etaje in jos liftul se bloca si Ane vedea ciment si putin din usa de deasupra.  Ane vedea din ce in ce mai greu. Tot ce putu sa distinga  era ca usa s-a deschis iar umbra ridica "mana" spre cabluri de unde iesi ceva auriu si brusc liftul o lua in jos. Umbra taiase cablurile. Ane era condamnata. Lipsa aerului o facu sa vada totul in ceata si brusc totul fu invaluit in ceata.

heiii cred ca pun ultimul capitol maine. Vestea buna e ca vineri dimineata sau vineri seara incep cea dea 2a carte (care va fi mai buna decat asta ) tot cu Ane . Nu uitati ! ;)))