Cina servita in seara aceasta a fost pe masura asteptarilor noastre...
Obisnuiam sa iesim in fiecare weekend la un restaurant bun, sa servim mancaruri apetisante, sa savuram o sticla buna de vin si cum e si normal ca intre doi indragostiti incheiam seara cu o partida nebuna de dragoste...
Achitam nota... o ajut pe iubita mea sa se imbrace si parasim localul... coboram scarile tinandu-ne de mana, cerul era senin, plin de stele, ne iubeam foarte mult... lumina palida a lunii face ca umbrele nostre sa se contopeasca intr-una singura...
Ca sa ajungem acasa trebuie doar sa traversam un parc si cateva strazi...
mergeam linistiti in noapte, din cand in cand ne opream si ne sarutam cu pasiune... cand ajungem in dreptul parcului aud un scrasnet de roti... fractiune de secunda ma uit peste umar, vad niste faruri apropiinduse in viteza, apuc sa o imping cu putere pe iubita mea in laturi... primesc in plin izbitura acelui bolid... totul se face negru in jur... zac pe caldaram...
Aud ca prin somn sirene... voci in fundal dar
nu-mi pot deschide ochii...
...
Deschid ochii incet, totul e alb, pereti, lenjerie, noptiera... sunt intr-un salon de spital...
Usa salonuli se deschide si intra un medic... ma priveste si imi spune "Bine ai revenit"... nu mai imi aduceam aminte ce sa intamplat cu mine... medicul imi povesteste totul... ma trezisem din coma dupa trei luni de la acel teribil accident...
Dau sa ma ridic... medicul ma impinge inapoi... "Unde vrei sa pleci, cu ce?"... privesc cearceaful care ma acopera... se face una cu patul dedesubt de genunchii mei... atunci realizez ca ramasesem fara picioare... pufnesc in plans... un plans cu sughituri ca de copil... realizez cat de grea va fi viata mea de acum incolo...
Intr-un final ma linistesc... intreb medicul despre iubita mea... se codeste sa-mi spuna dar intr-un final ma anunta ca aceasta nu ma vizitase deloc in tot acest in timp... plansul ma doboara din nou... iubirea vietii mele ma parasise cand aveam nevoie mai multa de ea...
...
Parasesc spitalul intr-un scaun cu rotile... mi-e greu sa-l manevrez dar ma obisnuiesc... nu am incotro...
Cu greutate ajung acasa, descui poarta... astept ca iubita mea sa ma intampine in usa casei asa cum o facea tot timpul dar... nu mai e... plecase de mult... in inima mea ea inca era... o iubeam mai mult ca orice pe lumea aceasta... mi-as fi dat si viata pentru ea... acum totul e doar o amintire...
...
A trecut aproape un an de la accident... ma chinuiam sa traiesc cum puteam eu mai bine... nu imi era usor... gandul meu ramasese tot la ea...
Iubita mea lucreaza la un institut de cercetare in domeniul chimic...
Intr-o seara vizionam tacut stirile la televizor... disperare... un accident cumplit avusese loc la institutul unde lucra ea... printre raniti se afla si iubita mea... inima sta sa-mi sara din piept la aflarea vestii... ma intristez cumplit...
Suferise grave arsuri iar ochii i-au fost afectati... probabil nu va mai vedea niciodata...
...
Dupa o buna perioada de timp ranile provocate de arsuri i se vindecasera... o multime de transplanturi de piele... operatii peste operatii... avusese noroc si cu ochii, se gasise un donator de cornee pentru ea... isi recapatase si vederea intr-un final...
Iesise azi din spital, se bucura de razele soarelui, era fericita, putea sa vada din nou... cheful de viata-i revenise complet...
Se plimba prin parc si savura verdele ierbii, culorile florilor, cantecul pasarilor, cerul senin, copii ce se dau in leagane... e fericita... si plina de viata...
La un moment dat ma zareste pe alee in parc... in scaunul meu cu rotile... constiinta o mustra, isi aduce aminte prin ce chinuri a trecut in spital... da sa vina la mine... ezita... paseste incet spre mine...
Cand ajunge aproape de mine-i dau lacrimile... ma saluta... nu stie cum sa intre in vorba cu mine... plangand isi cere iertare pentru ceea ce a facut...
O iert, doar inca tin la ea... fericita de deznodamant imi propune sa ne plimbam impreuna... ma ajuta ea... impinge caruciorul in care ma aflu...
Ne oprim la un moment dat... imi spune ca ar vrea sa cumparam niste flori pe care sa le punem in vaza cand ajungem acasa... ne opriseram langa un stand care vinde flori...
"Iubitule... alege tu te rog florile" imi spune... imi dau ochelarii de soare jos si imi intorc fata in directia din care-i auzisem vocea... abia atunci realizeaza ca sunt orb... corneea de la ochii mei fusese transplantata ochilor ei... pica in genunchi in hohote de plans... gasise donatorul ochilor ei...
realizeaza ce greseala imensa a facut...
Ne-am regasit... nu va mai fi niciodata ce a fost...
Un nou inceput...?
