Pai, totul a început acum câteva luni mai exact 7 luni. Eu am început să mă cert cu un băiat ,nu îl suportam ,el era băiatul rău, tuturor le era frică de el. El avea 18 ani, iar eu 14.
Ne-am certat pentru că eu i-am zis că nu are nici un drept să se ia de alții si de acolo a pornit totul.
Peste tot mă întâlneam cu el,nu era zi în care să nu îl văd. Dar de fiecare dată când îl vedeam , ceva era schimbat la el. Simțeam că pot să îi vad durerea doar privindu-l în ochii. Mi-am făcut ceva timp pentru à face rost de nişte informații privindu-l pe el.
Până la urmă am mai aflat câte ceva despre el. Am început să ieşim în fiecare seara în acelaşi grup de prieteni. Cu timpul am început să ne împrietenim puțin câte puțin. Apoi el a început să îmi povestească câteva lucruri despre viața lui,eu eram singura care ştia. Tatal şi mama lui l-au părăsit când era mic ,el a renunțat la liceu,a început să bea,era trist în fiecare seara pentru că a fost nevoit să-şi ia destinul în propriile mâini de la o vârstă aşa fragedă. Eu am început să îl înțeleg,vorbeam non'stop ,dar toți când auzeau că vorbesc cu el mă criticau spunându-mi că este un bețivan ,un drogat şi toate cele si eu nu trebuie să vorbesc cu el. Părinții mei mi-au interzis să mai vorbim ,dar nimeni nu îl cunoştea aşa cum o făceam eu şi nu puteam să îl las şi eu cum au făcut toți. Am început să ieşim pe ascuns în fiecare seara. El avea o iubită....dar de la un timp relația nu le mai mergea, dar ea nu voia să înțeleagă şi îi spunea că se sinucide dacă se despart. El s-a îndrăgostit de mine ,eu nu ştiam ce să fac,mă simțeam vinovata pentru relația lor care s-a distrus. Iubita lui mă amenința că mă omoară dacă mai vorbesc cu el. Şi într-o zi m-am întâlnit cu ea si a venit la mine si a vrut sa mă bată şi fix atunci a ieşit el afara şi a luat-o de braț şi a aruncat-o jos spunându-i că dacă se mai apropie de mine vreodată o să vadă ea.
Noi am fost tot mai apropiați,şi la un moment dat am început sã ne sărutam când ieşeam pe ascuns.
Eu mă certasem cu părinții mei...simțeam că locul meu nu e în familia mea..ştiu, un lucru greu de crezut dar e o altă poveste.....
Şi eram pregătită să renunț la el şi la tot....dar într-o zi am ascultat o melodie şi într-un vers spunea:
"Copile, fă ceva să-ți fie măcar ție mai bine."
Pare imposibil de crezut cum un simplu vers mi-a schimbat viața în întregime.
Aşa că o să vă dau un sfat.
-Nu vă clădiți fericirea pe fericirea altuia.
