2 Pusti Uitati De Lume

Capitolul 17- Sunt un vampir

Nici bine nu m am trezit, si dau cu ochii de Max. oarecum somnoroasa reactionez

- Deci, ce aveti de gand sa faceti cu mine ?

- Uite ce e... eu chiar n am vrut sa te bag in asta... imi pare extrem de rau.

-Atunci lasa-ma sa plec acasa. e greu?

-Nu e vorba de asta. Stii ceva ?

-Nup

-Am tot ezitat sa-ti spun ca te plac. dar doar din cauza ca sunt un vampir si ca nu cred ca vei fi de acord sa avem un viitor impreuna, pentru ca na....o data ce te transformi in vampir esti irascibil la unele unele chestii.

-Mda.... Poate ca nu ma crezi, dar din clipa in care ne am ciocnit in prima zi in drum spre laboratorul de biologie,eu am pus pata pe tine. din acel moment mi ai furat mintile.

- Deci, chiar putem fi impreuna, in ciuda acestui fapt ?

-Pai...atat timp cat nu o sa ma omoare Chris sau Justin . e ok.

-Hahahah. nu o vor face.

Apoi m a luat in brate, am stat strans imbratisati vreo 3 minute, dupa care am simtit o groaznica intepatura in gatul meu.

-AHHH .Ce dracu e neinregula cu tine ?

-Daca tot te iubesc, Ary, mi as dori sa fim impreuna pe vecie.

-Foarte dragut din prtea ta, acum du te si adu mi un servetel ca imi patez rochia de sange.

- Imediat.

-Acum ce o sa se intample ? o sa mor?

-Nu prostuto. De acum, incet-incet devii o mica vampirita. Si vei trebui sa inveti ca din cand in cand sa te hranesti cu sange, vei reusi sa simti unele ganduri ale oamenilor, nu vei mai putea sta atat timp la soare, deoarece pielea ta se va arde fara dar sau poate, si multe altele.

-Aham...interesant. Dar cm ramane cu familia mea????

-ah, pai am avut grija ca cineva sa aiba grija de bunica ta, si este abia ora 16 00. Din cate stiu eu, mama ta vine acasa pe la 20 00.

- Da. asa e.

-Hai sa mergem in parc sa ne intalnim cu Nicky si James.

-A da...dar cu coltii cum ramane ?

-Asta depinde doar de tine. Si sa nu uiti ca nici un cunoscut de al tau nu trebuie sa afle ca suntem/esti /faci parte din eamul vampirilor de acum inainte.

-da. Ai drepate, daca vor afla cred ca ma vor ucide cu siguranta.

-Nu chiar. Dar un prieten de al nostru a fost prost, si s a aflat. Iar acum cei de la NASA fac experimente pe el.

-Aproape ca mi e mila de el.

-A fost vina lui. Doar a fost avertizat.

-Mda. asa e.

- OH, ti am luat hainele astea, ca am vazut ca rochia s a murdarit, si cum nu am avut marimea ta, sper sa iti vina.

-Multumesccccccc mult. Sunt minunate

Dupa ce ne am intalnit cu prietenii nostri, am ajuns acasa, si m am pus pe ganduri, deci, eu chiar sunt un vampir, unul cat se poate de real.. WOW. e fapt, nu stiu, asta e de plans sau de ras, ca nu mi pot da seama.

Se pare ca voi afla in curand, asta imi soptea instinctul meu.