P.O.V Zayn
-Cloe,eşti bine?spun eu îngrijorat.
-Da,sunt, de ce nu aş fi?spune ea expirand panicată.
-Ce ai? Merg prea rapid?
-Nu. Mergi chiar foarte potrivit si regulamentar.
-Atunci?
-Târfa aia mi-a pus ceva în cafea?
-Nu. De ce?
-Eşti sigur?
-Da. Am văzut cu ochii mei. A pregătit cafeaua la expresor,iar după,a pus lapte şi zaharul, ,apoi a pus capacul. Am văzut fiecare secundă,nu mi-a scăpat nimic. Dar de ce?
-Mi-e rău,mi-e foarte rău.spune ea foarte panicată.
-Gata,iubito! Vrei sa mergem la spital? Profesorii sigur vor înțelege daca întârziem.
-Nu,nu. Continuăți drumul.
-Bine. Hai că mai avem puțin.
-Ok. Te iubesc. Si îți mulțumesc că îmi esti alături mereu.
-Şi eu te iubesc. Si mereu te voi iubi mereu.
-Te-aş săruta acum dar nu vreau să..înțelegi tu.
-Da..las-o aşa,spun eu zâmbind.
-Mai avem mult?
-Nu. În cel mult 2 minute ajungem.
-Bine.
*Peste 2 minute*
-Am ajuns!spun dându-mă jos din maşină si apoi mă duc pe cealaltă parte ca să o ajut pe Cloe să se dea jos,şi îi iau ghiozdanul.
-Mersi.spune ea aproape leşinând
-Cu plăcere. Sprijină-te de mine.îi spun iar aceasta se sprijina de umărul meu.
-Ghiozdanul meu...spune Cloe amețită.
-E la mine,îi spun iar apoi îmi scot cheia din buzunar si închid maşina cu grija la Cloe.
-Trebuie să merg la ore.
-Nu,nu trebuie.Acum mergem la asistentă.
-Nuu.
-Ba da,Cloe! Nu ma face sa te oblig.
-Bine.
-Aşa,bun.
Peste câteva minute mă întâlnesc cu Victoria pe hol şi spune:
-Se pare că iubițica ta a băut cam mult.
-Victoria,termină,nu am chef de tine.spun eu ,dezgustat de atitudinea.
-O sa ai!tipa din departare.
*La asistentă*
-Deci,ce puteți spune,doamnă?întreb respectuos asistenta.
-Da...Cloe nu e prea bine...trebuie sa stea acasă pentru cel puțin 2 săptămâni.
-Dar de ce?întreb îngrijorat.
-Nu e nevoie sa te îngrijorezi,Zayn! Îi trebuie odihnă.
-Bun! Credeam ca e mai grav.răsuflu uşurat.
-Care e prima oră a ei şi care e prima a ta?
-Avem aceeaşi oră.Chimia.
-Bun. Du asta profesorului de chimie şi spunei că trebuie sa o duci urgent acasa pe Cloe. E o scutire. Şi du altă scutire si dirigintei voastre,pentru ca aceasta să îi motiveze absențele.
-Am înțeles,doamnă! Dar...mai am o întrebare.
-Spune.
-De ce i sa făcut rău?
-I sa făcut rau pentru ca a fost foarte nervoasă.
-Bine. Mulțumesc. La revedere!
-O zi bună.
*La ora de chimie*
-Bună ziua,ne scuzați ca am întârziat.
-Zayn şi Cloe! Chiar mă întrebam la cât o sa veniți.spuse profesorul uitându-se la ceas.
-Da. Ne scuzați. Am fost la asistentă. Doamna asistentă m-a rugat să vă dau asta. spun şi scot scutirea din buzunar.
-Aaa...înțeleg.spune acesta analizând scutirea.
-Cu permisiunea dumneavoastră o conduc pe Cloe acasă.în tot acest timp,Victoria se holba scârbită.
-Diriginta voastră ştie?
-Da,i-am dat şi ei o scutire la fel.
-Hm..2 săptămâni!
-Da.
-Cum va recupera atâtea lecții ?
-Voi merge în fiecare zi la ea şi îi voi da lecțiile pe aceea zi,inclusiv astăzi.
-Dar,domnu',nu-i corect!sare Victoria din mijlocul laboratorului.
-Ba eu cred ca e foarte corect! Au adus scutire,am garanția că domnişoara Cloe Jennet va primi lectiile.Ce îți mai trebuie? Stai jos Victoria,ca dacă nu te trimit la director.
-Bine...spune Victoria.
Nu mai pot de ingrijorat,am alergat prin aproape tot liceul,si Victoria acum face o criza de gelozie?Chiar nu îi pasa de mine deloc? M-am săturat de ea.
-Deci, domnişoara Jennet va avea lecțiile,da?
-Da,domnule.
-O să o verific atunci când vine,o sa vorbesc si cu ceilalți profesori să o verifice şi daca nu are toate lecțiile,ce vei face?
-Îmi asum vina.
-Concluzia este ca daca Cloe nu va avea toate lecțiile,pe tine te voi trimite la director,sau la detenție,nu?
-Da.
-Bine atunci. Poți pleca. Dar..mai întâi. Să nu uiți să îți iei lecția de azi şi să i-o dai lui Cloe de asemenea,da?
-Da,mulțumesc. La revedere. Mă scuzați pentru deranj.spun ieşind din clasă.
-Nici o problemă.
O duc pe Cloe la maşină şi o aud murmurând ceva.
-Dar....totuşi care este,a fost ,surpriza ta pentru mine?
-Dacă îți spun promiți că nu mai zici nimic până acasă?
-Da,promit.
-Bine. Am vrut ca în pauza mare să mergem în spatele liceului şi să sărbătorim o lună de relație,printr-un fel de picnic.Am luat până şi şampanie,fără alcool. Poate pentru tine e neînsemnat,dar pentru mine contează enorm de mult. Eu nu te iubesc doar de o lună,te iubesc de mai mulți ani.
-Aww. Te iubesc. <3
-Şi eu te iubesc.spun şi îi dau un sărut scurt pe buze.
-Gustul buzelor tale ma face bine. Sărutul tău îmi este medicament.
-Crede-mă. Acest medicament este prea nociv.
-Ştiu. Îl vreau secunda de secunda,minut de minut ,ora de ora,zilnic,săptămânal,lunar şi anual.
-Bine..hai,te ducem acasă.
-NU VREAU!
-Cloe,te rog, nu mă face să te
oblig,spun pe un ton calm.
-Bine,bine! Gata! Nu te încorda,prințule!
-Ok. Calmează-te,Cloe!
-Tot eu să mă calmez? Ma rog,las-o aşa.
După ce o ajut să intre,intru si eu în maşină.
-Hai,puneți centura,te rog!
-Nu pot!
-Te ajut?
-Da.
-Bine,lasă-ma să te ajut.
Am stat aproape 5 minute sa îi pun centura. Cloe aceasta,cam complicata. Dar tot îmi place.
-Gata.spun respirând uşurat.
-Pornim?spuse Cloe panicata.
-Da,da. Acum.spun pornind motorul cu ajutorul cheii.
-Bun.
*Acasă la Cloe*
-Gata,am ajuns.spun ajutând-o pe Cloe si cu grija,luându-i ghiozdanul.
O car în stil mireasă până la uşă. Sun şi îmi răspunde mama ei.
-Bună ziua.
-Bună,Zayn. Ce s-a întâmplat?
-Lui Cloe,i s-a făcut rău şi am adus-o acasă. Mă puteți lăsa să o duc până în camera ei,va rog frumos?
-Sigur,intră!spune deschizând uşa.
Am dus-o pe Cloe în camera ei şi am pus-o în pat.
-Să te odihneşti,bine.spun eu învelind-o.
-Da.
-Ai grijă.
-Bine.
-Pa.
-Nu,pleca!spune ea aproape plângând.
-Nu plec.spun eu aşezăndu-mă lângă ea.
-Nu. Adica nu pleca. Nu aştepta pâna adorm ca apoi să pleci. Doar..nu pleca,te rog frumos!spuse ea începând să plângă.
-Shshsh,spun eu încercând să o liniştesc. Nu plec. Rămân cu tine.
Gata.
-Acum pot dormi?
-Da.
-Dar promiți ca daca te chemi vei veni?
-Da. O să ma duc jos sa o anunț pe mama ta că poate pleca,si după vin aici. O să stau chiar aici,spun arătând cu degetul spre scaunul de lângă patul ei.
-Promiți?
-Promit,spun sărutând-o pe frunte.
-Şi vei sta cu mine?
-Voi sta cu tine...
-Bine. Noapte bună
-Noapte buna,zic zâmbind.
Dupa mă duc jos la mama ei.
-Cum se simte Cloe?întreabă ea îngrijorata.
-Da. Trebuie doar sa se odihneasca.
-Bine. Mulțumesc,Zayn. De aici ma ocup eu...
-Nu.zic eu.
-Ba da. Du-te la şcoală,Zayn!
-Nu de asta,dar....i-am promis că rămân.
-Eşti sigur? Şi şcoala?
-Voi lua lecțiile şi temele de la un prieten,şi o sa i le dau si lui Cloe.
-Bine. Atunci...pot pleca liniştită?
-Da.
-Mulțumesc înca o dată.
-Cu mare plăcere.
După aceasta ma duc în bucătărie şi fac 2 ciocolăți calde. Dintr-o dată o aud pe Cloe țipând din cameră:,,Zayn,Zayn''. Fug pe scări,aproape sa scap ciocolățile iar apoi deschid uşa.
-Ce s-a întâmplat?
-Aww. Chiar nu ai plecat.
-Cum aş putea? Ți-am promis.
-Şi ce ai adus?
-Ciocolată caldă.
-Uuuu.
-Ma gândeam că eşti sătula de cafea,spun zâmbind.
-Te-ai gândit bine.
După m-am aşezat pe scaunul de lângă patul ei.După ceva timp ma aşez şi eu lângă ea în pat şi o iau în brațe. Înainte sa fiu atent,amândoi adormim,unul în brațele celuilalt. [aww<3]Yipei. Am reuşit să scot un capitol de fix 1330 cuvinte(fæă acestea). Sunt foaaarte bucuroasă. M-am apucat ieri. Wow. Chiar o ducem bine :))). La mulți ani şi un an nou fericit. See ya later <3
CITEȘTI
Obsesie Nedefinită
RomanceA fost un simplu băiat. Apoi un prieten pe care mă pot baza. Ma rog,aveam 5 ani... Apoi a fost acel băiat de care mi-a plăcut. Mai apoi o iubire. O obsesie. Acum iubitul meu. Eu sunt dovada vie că se poate. Că, deşi eşti singur toată viața,dintr-o d...