Obsesie Nedefinită

Cap. 7- De ce imi faci asta?

Pov. Zayn
    Am ajuns in fața casei sale și o vad stand pe o banca din fața casei. Observ că o lacrima i se prelinge pe obrazul roșu. E atât de frumoasă. Când ea plânge îmi vine și mie sa plâng. Când ea rade, râd și eu. E totul pentru mine, cu toate că ea nu prea crede asta. Mă dau jos din mașină și mă îndrept spre ea. Mă așez și mă uit în ochii ei căprui care mă fixează.
   P.O.V  Cloe
   Îmi șterg lacrimile cu dosul palmei.
      - Ce cauți aici? Spun cu un glas dur dar tremurat.
      - Am venit sa te vad....
      -Dupa ce ai văzut-o pe Victoria... murmur eu
      - Da, așa e .... Doar că sa clarificăm niste ce lucruri ...
      - Ce lucruri să clarifici ... Că sunt o proastă care ar omorî pentru tine?... Nu, nu Zayn... Nu mai sunt așa ... Nu mai vreau sa fiu așa ... Tu ințe...
  Apoi buzele lui se unesc cu ale mele. Limbile noastre dansează un dans care nu poate fi întrerupt. Tot acest moment frumos este întrerupt de soneria telefonului. Se uita repede la el și răspunde. Se aude o voce de fata. După un minut de vorbit la el îl pune in buzunar. Eu mă uit cat de repete și de discret pot sa vad cine e și am observat că era o fata pe nume Alexia. Cine mai e și asta? A da. Cred că este sora lui cu un an mai mică.Sau..nu? Nu am  de unde să ştiu. Sigur nu e sora lui. Poate e  o ,,prietena'' bună al lui.Vad cum da sa se ridice de pe banca.
        - De ce îmi faci asta?
   O, nu! AM GANDIT CU VOCE TARE! Ce proasta sunt!
        -  Cloe.... Mă grăbesc acum. Mai vorbim alta data... Chiar mă grăbesc.
     De ce îmi face asta? DE CE? CU CE AM GRESIT, UNIVERSULE? VREAU SA STIU! Simțeam cum lacrimile fierbinți  se rostogoleau in voia lor. Mă ridic în picioare și simt briza cald de primăvară, apoi nu trece mai bine de două minute de când a plecat Zayn. Mă duc în casa, urc scările până la etaj la mine mă lipesc de geamul rece ci observ luna și cerul plin de stele. Iau o foaie și un creion și încep să desenez ce vad. Desenul mă calmează. Mă pierd în povestea ce se afla. Am deschis și geamul pentru a mai lua inca o gura proaspătă de aer. Din când în când îmi mai amintesc și de Zayn. Acel sarut, dar și acea fata. Oare cine mai e și aia? Pun foaia pe biroul din fata ferestrei deschise și apoi adorm pe patul moale care îmi mai alina și el suferința.
                         .............
              Dimineața.     
   Mă trezesc, îmi fac rutina de dimineață și apoi plec la școală. Când ajung îl văd fix in fața mea pe Zayn, care era însoțit de una cu mana-n ghips. AIerg rapid pe ușă și mă duc repede intr-un colt din curtea scolii. Acolo merg de obicei când mi se întâmplă așa.
   P.O.V Zayn
  Stăteam de vorba cu Alexia, cand o vad pe Cloe. Am vrut sa o salut și s-o i-au în brațe, dar vad cum fuge. Mă duc după ea. Văd că începe să plângă.
  P.O.V Cloe
O, Doamne! Oare ce s-a întâmplat cu Zayn. Nici nu îl pot privi fără sa plâng? Îmi este mila de el dar nu prea mult , deoarece nici  lui nu i-a fost milă de mine când m-a lăsat singură  pe o bancă,cu ochi-n soare si cu gustul buzelor lui pe care încă le mai simt. Sunt aşa de proastă! De ce plâng din nou?
   

  Hello. Sper să vă placă. Acest capitol este scris în MARE parte de una dintre cele mai tari autoare,cu mici modificări facute de mine . Aşa o consider eu,fata chiar e talentată. Numele ei este AlexiaMariaQueen şi chiar se pricepe. A scos o noua carte în care va posta în curând un capitol făcut de mine şi de ea. De asemenea mai vreau să o vă recomand şi o altă fată,MichaelaMichy, de la care mi-au plăcut FOARTE mult cărțile Mesaje anonime volumul 1 şi 2. Deocamdată nu am citit alte cărți de ale ei dar sunt sigură că si acelea sunt frumoase.Până data viitoare. Bye^-^. Şi nu uitați:pentru sfaturi sau promovări       scrieți-mi în  comentarii sau în privat:)))).