familiar

✄ ai

Barbara se îndârjea cu fiecare refuz al fiicei sale, voia neapărat ca fata să petreacă mai mult timp cu Brock Margov. De aceea văzând reacţiile aproape zăltate ale adoleşcentei în această dimineaţă, se decisese să-l sune personal pe fiul preotului, ca să îl roage să vină împreună cu Oliv spre vilă, unde avea să se ţină o altă întrunire a orăşelului. Femeia gândi că poate copila era doar ruşinoasă, căci Brock era un băiat extraordinar, nu doar la caracter, dar aspectul său masculin şi puternic îţi oferea senzaţia de linişte şi protecţie. Cel puţin asta cugeta mama cea îngrijorată de personalitatea tumultoasă a unei adoleşcente de nestăpânit. Lăsă orice alt gând şi trecu la treabă.

În ora de biologie, profesorul nu înceta să facă glume cu tentă sexuală, însă într-o mare măsură reuşea să mascheze destul de bine cuvintele obşcene sub forma unor termeni şfinţifici. Oliv privea pierdută spre geamul din spatele clasei. Era pe rândul al treilea , în banca a cincea şi mâzgălea fără pauză caietul la sfârşit. Se săturase de monotonia aceasta, însă colegii ei erau într-o evoluţie continuă, pe zi ce trecea ei făcea diverse prostii care nu le puteai asemănă cu primele. Asta era tot ce putea apreciea şi observa schimbat la colectiv. Una dintre fetele cele mai populare îi aruncă un bilet în cap. Oliv nu dori să-l ridice de jos la început, dar la insistenţele fetei, dădu ochii peste cap şi luă nenorocitul ăla de mototol de hârtie.

"Te întâlneşti cu Brock, vrăjitoare nenorocită?! Răspunde "da" sau "nu"!"

Oliv îşi întoarsă capul în direcţia blondei şi îi arătă degetul din mijloc, copii ceilalţi începură să râdă, unii chiar o felicitară, dar ei nu îi păsa. De Brock nu voia să audă. Răspunsul fiind nu, era destul de evident. Însă fetele din acest liceu nu putea pricepe acest lucru, erau prea aeriene ca să perceapă realitatea şi vorbele unei fete sincere ca Oliv.

Îşi pusă la loc cărţile pe ziua de astăzi în dulap, luă în rucsac doar caietul de matematică şi engleză, căci aceste două ore aveau să se repete şi următoarea zi. Plus, nu dorea să se trezească că cineva îi fură maculatoarele, se săturase şi de asta, trebuia să fie foarte atentă. Privi în jur şi văzând că holul se elibera treptat, păşi spre ieşire. Observă că majoritatea o ţinteau cu ochii şi nesigură începu să facă pas mare, dar auzind glasul unui anume băiat se opri brusc. Ridică privirea din pământ şi Brock cu maşina sa decapotabilă şedeau falnic la poarta liceului. Tânărul îi zâmbi într-un fel atât de ademenitor, însă ea imediat se strâmbă şi vru să fugă, dar ştia că nu era o idee prea bună. Îl ştia destul de bine pe acest Brock Margov. Rra un afemeiat şi destul de îndrăjneţ, ar fi cutezat să o alerge în totate campusurile şi chiar şi în baia fetelor, de unde ar fi luat-o pe sus precum un sac de cartofi şi ar fi escortat-o până la maşina sa roşie. Desigur, nu avea să o facă fiindcă îi plăcea de Olivien Rutfold, ci doar pentru că dădea bine în faţa "gagicilor" şi a celor slabi de înger - tocilari. Oliv îşi acoperi faţa cu rucsacul, începu să facă paşi, dar de data aceasta ceva mai înceţi. Ajunsă în dreptul băiatului şi încercă să îl privească. Semăna ca un personaj din desene animate la ce ochiade ciudate în dădea. 

- Oliv, am venit să te iau de la ore, aş vrea să mergem împreună la întrunirea de la vilă. Băiatul rânji, trăsăturile frumoase conturându-i-se perfect. Ochii aceia albaştrii sclipind în amurgul fermecător. 

- Da... dar dacă nu doresc. Ştii mă descurc, plus trebuie să ajung până acasă să îmi schimb hainele. Fata rânji până la urechi, vrând într-un fel sau altul să scape de el. Acum chiar şi-ar fi dorit ca blondina aia să o fi îmbrâncit pe jos şi să sară în braţele lui Brock. 

Tânărul zâmbi din nou, se apropie precum o felină de fată şi îi ridică bărbia cu degetele de la mâna dreaptă. O pătrunsă cu privirea în ochi şi îi şopti că nu are de ce să se teamă, dacă era cu el totul avea să fie bine. Şi de asta se speria cel mai tare Oliv.