familiar

✄ schimbat

Îmbrăcată de a ei mamă într-o rochiţă verde, scurtă până aproape de genunghi, cu bretele şi un decolteu generos, Oliv se simţea precum un brad de Crăciun. Barbara o admira cu atâta plăcere şi de cel puţin douăzeci de ori îi oferise complimente cât se poate de deosebite. Voia să o facă pe adoleşcentă să se simtă minunat, dar fata nu prea era atât de încântată. Îi plăceau hainele ei comode, dar nu se putea nici pune cu a ei mamă excentrică. 

Brock aştepta în sufragerie împreună cu bărbatul casei, se mai regăseau şi cele două gemene, îmbrăcate ca şi cum ar fi mers la un bal regal. Da, era o seară mai specială, se ţinea şi un dans, aveau să mai urmeze nopţii de genul şi totuşi, Olivien nu dorea sub nici o formă să ia parte, dar mama ei insista şi tot insista. După ce femeia îi aranjă buclele rafinate şi delicate omai analiză încă odată din cap până în picioare. Strălucea, îşi spusă în minte, fiica ei arăta fabulos, dar imediat fu scârbită de acea expresie nerecunoscătoare a tinerei. Îi trasă o palmă peste mână când observă că vru să se şteargă la ochi. 

- Rimelul! Încearcă si ai puţină grijă, Olivien!

- Da, da, cum spui tu. Hei, ştii, nimeni nu are grijă de casă, aş putea rămâne. Ştii în caz de urgenţă.

Femeia chicoti scurt şi pusă trusa de farduri în dulapul alb din baie. 

- Olivien, eşti aşa amuzantă câteodată. Orăşelul acesta e plin de oameni drăguţi, ai uitat.

- Sigur... Îşi dădu ochii peste cap şi fugi din loc. Nu avea altă cale şi coborâ jos unde Brock o aştepta. Nici nu voia să-l vadă, era doar un pervers nenorocit.

Intră totuşi sfioasă în sufragerie, dându-şi un cârlionţ castaniu după ureche, îşi ridică ochii spre cei perezenţi şi răspunsul fu unul de uimire. Fata arăta mult prea frumos, Brock aproape că îşi scăpase din mână paharul. Gemenele imediat se bosumflară, dar nu putea să nege faptul că a lor soră era frumoasă. 

- Vă mai holbaţi mul? Vocea iritată a lui Oliv strică tabloul minunat. Tatăl ei râsă, surorile ei o jicniră, doar Brock se ridică de pe canapea, înaintă şi îi cuprinsă mâna în a sa. 

- Arăţi... arăţi frumos! Uau, nu mă aşteptam!

- Nici eu nu mă aşteptam la tine, să ştii. Îşi retrasă palma din strânsoarea provocată de el şi plecă spre ieşire. Îi strigă pe toţi cu o voce pătrunzătoare şi într-un final plecară spre vilă.