Tu mă rănești II // Fata aia criticată

12. Dragă prietene,

"Te rog nu plânge , cred că îmi ajunge! "

Perspectiva Annei:

De ce viața nu ține cu tine? De ce nu ține cont de sentimentele tale? De ce soarta e așa crudă ?
De ce acum? De ce eu?
Nu mai vreau, ok? Nu mai suport! Sunt speriată, furioasă și bulversată.

"Ce vrei?" Îl întreb uitându-mă în ochii lui reci și fără sentimente.

"Pactul e pact!" Tună vocea lui în urechile mele.

"Da, dar nu mai am nevoie, acum ei mă  apreciază! " țip eu la el și lacrimi vor să iasă,  dar nu le dau drumul,  NU ACUM!

"De ce ai încredere așa de repede în oameni? De ce crezi că s-au schimbat? De ce crezi că te iubesc?
Nu vezi, acum când era să îi "omori" au fost lângă tine să nu le faci ceva, se dădeau pe lângă tine.
De ce nu vezi că ești folosită?
Ei sunt doar niște OAMENI DE NIMIC! " Spune și se apropie luându-mă de mână.

Mă uit în ochii lui și văd o sclipire pe care nu am mai văzut-o de când îl cunosc.

"Anne?" Îl aud pe Lucas și îmi simt mâna trasă și apoi trântită de un piept puternic.  "Cine e , el? " Spune și se uită cu ură la el.

Eu mă uit în ochii lui și lacrimi îmi curg șiroaie acum când îi văd fața atât de speriată.

"Hai, vin-o cu mine! Ști că o să îți fie bine!" Îmi spune și mă trage de cealaltă mână.

"NU! Ea nu pleacă nicăieri!  EA e a mea!" Spune și mă trage iar Lucas.

Acum sunt între amândoi, plângând.

"Vă rog, nu mă puneți să aleg!"

"Anne, chiar dacă urăsc să te văd plângând , asta trebuie să faci, să alegi! Ei , unde o să suferi,  sau eu care voi avea grijă de tine și te voi iubii?"

"Nu vreau asta!  Nu vreau să aleg! " Spun și simt cum furia mă cuprinde.

"Anne, noi te iubim, noi nu te mai facem să suferi, te rog , hai acasă! " îmi spune Lucas și îi văd și pe ceilalți în spate.

"NU ! GATA, NU VIN NICI LA VOI , NICI LA TINE !" Spun și mă uit în ochii lui . "Îmi pare rău! Te iubesc, dar nu pot să vin , aici e familia mea, aici sunt ei, aici e mama !" Spun și îl iau în brațe.

"Hai la mine. Ști că eu te iubesc , nu ? Ști cât te-am căutat și când te-am regăsit să mi te i-a niște puști care nu știu ce v-or de la viață, e inadmisibil." Spune și se uită la ei cu ură.

"Știu,  și pentru asta te iubesc. Te iubesc că nu ai renunțat să mă cauți. De ce nu vii tu aici? De ce nu vii din nou acasă, unde îți e locul, unde ne e locul?"

"Anne, surioara mea dragă, am fost exilat din Rai , dar nu pe pământ , mai jos de el. Înțelegi cât rău am făcut? Și din vina mea ai venit și tu și mama ."

"Nu regret ce am făcut acum 2 secole. Niciodată nu o să regret! "

"Te iubesc! "

"Hai acasă,  la mama!"  Spun și plâng mai tare luându-l în brațe și strângndu-l tare de tot.

"O să vin, dar nu acum, trebuie să rezolv ceva jos! Te iubesc și să mă aștepți că vin, da?"

"Mai avem puțin, doar o viață !"

"Vin!" Spune și mă pupă pe frunte , apoi ducându-se la poarta dintre tărâmul lor și tărâmul nostru. "Aveți grijă de ea până vin eu!" Spune și se face nevăzut după poartă.

Eu mă întorc la prietenii mei și îi văd triști, vin înspre mine și ne luăm toți în brațe.

"Iartă-ne!" Spun toți.

"Vă iubesc, hai acasă! " Spun și plecăm spre mașini.

Viață, poate am fost cam dură cu tine, dar asta pentru că și tu ai fost cu mine !
Soartă, sper să nu mă dezamăgești!

-----------------

Un capitol dragilor și gata!😢
Scuzați întârzierea.
Un an nou fericit!
Vă pup ! ♥