Capitol 9.

55 2 0
                                    

   Am vrut sa-mi despart buzele de-ale lui, insa a iesit el din "aventura" mai repede decat mine.

-I-imi pare rau! Nu stiu de ce am facut asta! Ai un iubit si faza e ca m-am lasat dus de val! Chiar imi pare foarte rau! spune Zayn agitat.

-Nu-i n-nimic! T-trebuie sa plec...

      M-am intors cu spatele la el si-am inceput sa fug catre baie. Nu stiam cum sa reactionez. Normal ca nu continuam sarutul. Normal ca nu-i dadeam o palma, mai bine a fost ca el a rupt sarutul primul.
       Cand ajunsesem in baie m-am sprijinit de perete si am dat drumul lacrimilor sa curga pe obraji. Chiar ma afecta pentru ca imi era prieten, chiar daca ne cunosteam de cateva ore si aveam un iubit la care tineam foarte mult.

~*~

-Mama sunt acasa! Ce-avem de mancat? o intreb inchizand usa dupa mine.

-Scumpo, mi-a adus un baiat o scrisoare, a spus sa n-o deschid pentru ca e special pentru tine si-l cheama Justin parca! Apropo, vezi ce e prin frigider! spune mama.

-Ia da-mi sa vad! ii iau scrisoarea din mana si ma indrept spre camera.

     Arunc ghiozdanul pe parchet si ma intind in pat. Deschid scrisoarea, incep s-o citesc. Cuvintele lui m-au facut sa plang in hohote. Incremenisem la ceea ce scria in scrisoare:

"Buna, iubito! Probabil te intrebi de ce iti dau o scrisoare si nu un mesaj. Am sa-ti spun de ce! Pentru ca mi-e mai usor sa-ti dau o scrisoare si sa nu te vad suferind, decat sa-ti dau un mesaj si dupa sa-mi scrii ceea ce simti! Sa trec direct la subiect. Azi te-am vazut cu baiatul nou si observasem cum te uitai in ochii lui! Mi-am dat seama ca ai inceput sa-l placi si sunt sigur ca-ti spui acum in minte "Ba nu! Nu e adevarat!". Dar iti zic eu ca este, pentru ca te-am vazut azi la scoala cand v-ati sarutat. Nu puteam sa traiesc cu asa ceva. Nu puteam sa traiesc sa vad cum spui ca nu e adevarat. Asa ca am hotarat sa ma sinucid. Da, nu zic ca nu e stupid ceea ce am facut, insa chiar nu puteam continua viata cu asa ceva! Imagineaza-ti; sa ma vezi sarutandu-ma cu o fata. Cum te-ai simtii? Prost, stiu asta! Stiu c-o sa suferi, dar iti va trece cu timpul! Te iubesc, chiar daca tu n-o mai faci!"

                                      Cu drag, Justin

      Nu, nu, nu! Nu se poate asa ceva! Chiar nu se poate! De ce? De ce s-ar sinucide? E numai vina mea! Trebuia sa am grija fata de Zayn! Justin s-a omorat din cauza mea! Cum o sa pot traii cu asa ceva?
       Mi-am luat telefonul si i-am sunat pe parintii lui Justin.

La telefon:

Dna. Foley: Buna, iubita! Ce este?

Eu: Buna ziua! Pot sa vin la dvs acasa? Va rog, e urgent!

Dna. Foley: Desigur! Te astept

~*~

       Bat la usa, pana cand mi se deschide de un corp feminin, era mama lui Justin.

-Oh, doamne! Ce-ai patit? De ce plangi? ma intreaba bagandu-ma in casa.

-Inainte de a va da scrisoare vreau sa va spun ceva. Pentru mine sunteti ca o a doua mama si va iubesc mult de tot. Sa stiti ca nu v-as rani niciodata pe dumneavoastra, Justin sau domnul Foley. Va iubesc prea mult ca sa va ranesc. spun in timp ce scot scrisoarea din geantă.

-Hannah, ce s-a intamplat? imi pune mana pe umar.

-Unde v-a spus Justin ca se duce?

-Cu baietii la cafenea, in Dark Blue! Hannah, te rog, treci direct la subiect, da-mi scrisoarea.

      Imi ia scrisoarea din mana, nu ma opun pentru ca trebuia s-o i-o dau.
      Lacrimile reci si cristalini se rotunjeau pe obrajii ei in momentul in care citea.
      Am luat-o in brate si i-am spus ca daca vrea sa plec, asta o sa fac si-asa am si facut.
       Cel mai probabil, acum, pentru familia Foley sunt o criminala... . Le-am spus ca nu suport sa le fac rau, nu vreau sa le vad o lacrima curgand pe obraz din cauza tristetii.

~*~

       Am ajuns si le-am gasit pe fete in sufragerie.

-Fet-...sunt intrerupta de Selena.

-Hannah, stim ce s-a intamplat cu Justin! Si chiar ne pare foarte foarte rau! Vreau sa stii ca noi patru iti vom fii alaturi in toata viata, bine? Chiar daca suntem la 1000 de km distanta! Nimeni si nimic nu ne poate opri! Noi suntem si vom fi in continuare fetele strong, bine?! zice uitandu-se la fiecare.

-Fetelor, va multumesc mult de tot pentru sprijin, dar cum de ati aflat? le intreb.

     Miha, Cori si Bianca se uita la Selena, cred ca ea avea ceva sa-mi spune si eu nu stiam. Mi-era frica sa aud ceva ce ma poate distruge. Abia daca il pot uita pe Justin!

-Hannah, eu s-sunt...spune Selena in soapta.

-Spune! Te rog!

-Sunt...fosta lui Justin. si-atunci o lacrima a cazut pe podea.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Hey! Am revenit cu un nou capitol! Sper sa va placa!

Vreau sa-mi dati un mic sfat:
A)1 capitol pe zi cu +1000 de cuvinte
B)2-3 capitole pe zi cu 700-900 de cuvinte
A sau B?

Imi cer scuze pentru micile greseli gramaticale.


Nu pot sa te uitUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum