O sultană influentă 👑

Ieniceri,"tribut de sânge"

  După puțin timp,sultanul Mustafa merse la garnizoana ienicerilor.
  -"Căpetenie Ferhat! Vino la mine!"strigă sultanul
  -"Măria Ta...!"
  -"În curând vom porni în expediție.Bineînțeles,vreau ca victoria să fie de partea mea! Așadar,vei face ceea ce spun eu,mă vei ajuta!"
  -"Desigur,Măria Ta! Noi,cei de la Corpul Ienicerilor,ne dăm viața pentru dumneavoastră!"promise Ferhat.
  -"Foarte bine! Pregăti-ți-vă! Cu voia Domnului,mâine-dimineață vom porni la drum!"
 
  În dimineața zilei următoare,totul era pregătit pentru expediție.Sultanul Mustafa merse în odaia sultanei Nazenin,pentru a-si lua rămas bun de la sora lui,sultana Hulya,care îl astepta si de la sultana Ayse,împreună cu micul Baiazid. Fiind la Vechiul Serai,sultana-mamă rata acest moment,dar avea să se întoarcă curând în Seraiul Topkîpi.
  -"Măria Ta...Sabia să vă fie tăioasă!"îi ură Hulya
  -"Amin!"spuse sultanul
  -"Să aveți multe victorii!"spuse si sultana Ayse
  -"Doamne-ajută,Ayse!"
  -"Tati,să te întorci repede!"
  -"Desigur,Baiazid!"
  Spunând acestea,sultanul plecă. La poarta seraiului îl astepta Silahtar,pregătit si el pentru expediție.
  -"Silahtar,esti pregătit?"
  -"Întotdeauna,Măria Ta!"
  -"Foarte bine!"spune sultanul Mustafa

La Vechiul Serai

Trezindu-se din somn,sultana-mamă se îmbrăcă cu o rochie nouă si se plimbă pe coridorul seraiului,alături de câteva slujnice credincioase.
  -"Sultană!"spuse Kemankes,care o văzu imediat."Cum ați dormit azi-noapte?"
  -"Foarte bine,Kemankes! Îți mulțumesc pentru pernele pe care mi le-ai adus de la serai! Dar,oricât de mult încerci să mă faci să mă simt ca acasă,e în zadar. La seraiul meu era mult mai bine!"
  -"Aveți dreptate, sultană! Dar,ne vom întoarce imediat! Când porunciti...?"
  -"Deseară,dacă nu e niciun deranj...dacă nu te-ai odihnit..."
  -"Am dormit si eu,stați linistită! Deseară vă conduc cu drag!"
  -"Foarte bine,Kemankes!"spuse sultana
  -"Sultană,iertați-mi îndrăzneala...Dar,ca să treacă timpul mai repede...permite-ți să ne plimbam puțin prin grădina de trandafiri".
  -"Kemankes,parcă mi-ai fi citit gândurile...Si eu doream să fac asta! Haide!"
Ajunsi în grădină,începură să privească trandafirii. Sultana,ajutată de o slujnica,începu să culeagă petalele catifelate ale unor trandafiri,din care doar bucătării seraiului ei stiau face cea mai bună dulceață de trandafiri din ținut. În acest timp,Kemankes o privea mirat,deoarece nu stia,până acum,de pasiunea sultanei. După ce aceasta termină de cules,îi făcu semn slujnicei  să pună petalele pe o pernă moale,pe care o avea de la seraiul ei si să le trimită bucătarilor ei. După ce slujnica plecă,sultana se aseză pe iarbă,lângă Kemankes.Acesta,îi spuse:
  -"Sultană,nu stiam că dumneavoastră vă place să culegeti trandafiri!"
  -"Este pasiunea mea,de când eram mică,Kemankes"spuse sultana zâmbind.
  Seara se lăsa peste oras tot mai mult,iar norii negri păreau a fi o plapumă de cenușă. Sultana Nazenin si Kemankes pornira la drum. Nu după mult timp,ajunseră la seraiul Topkîpi.
  -"Faceți loc! Mărita sultana-mamă Nazenin!"anunță vătaful-sef.
Grăbită să ajungă în camera ei,sultana trecu repede printre sultanele si cadânele aliniate de o parte si de alta a încăperii. Primul lucru pe care sultana îl făcu,când ajunse în odaia ei,a fost să-şi verifice sigiliul,pentru a vedea dacă cineva a intrat în cameră,atât timp cât a fost plecată. Sigiliul era în ordine,dar pe masă găsi o scrisoare veche,dar pe care nu o mai observase până acum.Sultana începu să o citească si îsi dădu seama că era de la sultana Hulya,care îi scrisese atunci când sultana Nazenin fu plecată la Vechiul Serai,dar pe care renunțase să i-o trimită. În scrisoare o anunța că se simte bine,dar îi este dor de ea.
  -"Acum sunt aici,draga mea"sopti sultana,doar pentru ea.
  A doua zi,sultana-mamă merse în odaia lui Kemankes pentru a-i spune să convoace Divanul,pentru o sedintă importantă.
  -"Kemankes,adună imediat toți pasii si ulemalele credincioși nouă.A venit vremea să facem o sedintă!"
  -"Cum porunciti,sultană!"
  -"Kemankes...?! Ce este cu scrisoarea aceea?"întrebă sultana,cu ochii ațintiți spre scrisoarea de pe măsuța de lucru
  -" Aaa,nimic important,sultană!"spuse,încercând să o îndepărteze
  -"Dămi-o!"
  -"Dar..."
  -"Kemankes!"
  -"Poftiți-o,sultană!"
Sultana-mamă desfăcu scrisoarea si începu să o citească:

"Sultana sufletului meu,Nazenin a mea,ce înseamnă iubirea fară tine? Fără tine nu pot respira,sultana mea cu parfum de trandafiri...Cine te mai iubește aşa ca mine? Cine? Iartă-mă că te deranjez atât de mult,dar privirea ta...mă urmărește. Chiar dacă nu acum,Doamne-ajută să putem fi împreună,într-o zi!
       Cu respect,
umilul tău servitor,Kemankes♡"

-"Sultană,iertați-mă! Dar nu e chiar ceea ce pare!"
  -"Dar ce e ?"spuse sultana,apropindu-se de el,fără însă a părea supărată pe slujitorul ei,care îndrăznise să facă ceva ce nici sultanul Mehmet nu făcuse,atunci când trăise.
  -"Kemankes,înțeleg sentimentele tale,dar noi...Nu putem fi împreună. Eu am doi copii,rămași lângă mine. Unul este pe tron,iar Hulya...ei bine,nici n-ar vrea să audă de aşa ceva! Deocamdată nu se poate!"
  -"Dar e atât de greu,sultană...să vă uit!"
  -"Stiu,Kemankes! Si mie mi-e greu! De aceea te voi răsplăti,aşa,pentru ultima dată...,iar după aceea vom încerca să ne abtinem!"spuse sultana în timp ce îl sărută pe Kemankes,căruia nu-i veni să creadă ce face sultana!
  -"Asta a fost răsplata mea pentru că m-ai slujit atâta timp!"
  -"Totuși,voi putea rămâne în continuare slujitorul dumneavoastră?"
  -"Desigur,doar că o vreme nu vom mai fi împreună!"
  -"Vă mulțumesc,sultană!spuse Kemankes,în timp ce sultana plecă.
  O vreme,Kemankes rămase amețit,dar apoi îsi aminti de sedinta de Divan. Astfel,chemă toți pasii credincioși. Parcă lucra acum cu mai mult drag,pentru sultana-mamă. Tot timpul,s-a străduit să-i îndeplinească ordinele cu atenție!☆