O sultană influentă 👑

-"Măria Sa este bolnav..."

  În dimineața zilei următoare,sultana Hulya merse în odaia sultanei-mamă pentru a o vedea.
  -"Anunțați-o pe sultana-mamă că am venit!"le spuse Hulya,eununcilor
  Eununcul bătu la usă.
  -"Intră!"se auzi vocea sultanei
  -"Sultană,a venit prințesa Hulya. Vă roagă s-o primiți!"
  -"Să intre!"
  -"Mamă!Am venit să vă văd de îndată ce am auzit că v-ați întors la serai. Cum vă mai simțiți?"
   -"Slavă Domnului,sunt bine! Ai făcut bine că ai venit,căci si eu voiam să te chem!"
  -"S-a întâmplat ceva,mamă?"întreba Hulya,îngrijorată.
  -"Nu s-a întâmplat nimic,doar că trebuia să discutăm o chestiune mai delicată!"
  -"Despre ce este vorba?"
   -"Dacă Măria Sa ar accepta,iar eu aş vrea să mă cunun cu un om din serai,tu ai accepta?"
  -"Eu nu,dar dacă Măria Sa vrea...! Dar...poate fi vorba despre cineva? Cine e?"
  -"Cum să poată fi vorba? De ce mă acuzi? Crezi că aş putea?"strigă sultana,pentru a-l apăra pe Kemankes de sultana Hulya,care era destul de curioasă.
  -"Vă rog să mă iertați,mamă!"
  -"Du-te în odaia ta! Te iert acum,dar să nu se mai întâmple!" Sultana Hulya plecă. Chiar în acel moment,un eununc intră în odaie.
  -"Sultană,Arcasul(Kemankes)vă cheamă la sedintă. Totul e pregătit!"
  -"Spune-i că vin imediat!"
  -"Cum doriți,sultană!"
  Astfel,sultana Nazenin plecă spre odaia ei secretă,unde întrunea proprile  sedinte.Kemankes o astepta deja.
  -"Sultană,am adunat toți oamenii credincioși nouă. Asteaptă începerea sedintei."
  -"Foarte bine,Kemankes!"
  -"Sultană"spuse Halil-pasa."Măria Sa v-a trimis o scrisoare din expediție."
  -"Dami-o!"spuse sultana,desfăcand-o. În scrisoare scria:
  "Dragă mamă,
Nu mă simt prea bine! Totuși am reușit să cucerim cetatea Erevanului,dar după aceasta se pare că m-am îmbolnăvit si nimeni nu stie ce am! Mă întorc în capitală cât pot de repede! Poate aici se găsește leac!"
  -"Sultană,ce scrie în scrisoare?"întrebă Kemankes
  -"Fiul meu e bolnav! Se întoarce în capitală! Doamne-ajută să fie bine!"
  -"Amin!"spuseră în cor pasii participanți la sedintă!"
  -"Kemankes!"strigă sultana
  -"Poftiți,sultană!"
-"Ia toate măsurile necesare,pentru sănătatea viteazului meu!Nu vreau nici o greșeală!"
  -"Desigur,sultană!"
  -"Iar voi,ceilalți,documenta-ți-vă cu privire la ceea ce v-am cerut,până data viitoare!"
  -"Cum porunciti,sultană!"
  -"Of,Arcasule,oare de ce sultana-mamă te ascultă doar pe tine? Ai văzut cum te privește? îl întrebă Halil-pasa pe Kemankes,după ce iesira de la sedintă.
  -"Ce vorbă e asta? Cum îndrăznești să o acuzi pe sultană?"strigă Kemankes
  -"Haide,toți stim cât o prețuiești!"
  -"Adevărat,o prețuiesc! Dar doar ca un slujitor credincios ce sunt!Între noi nu e nimic altceva!"
  -"Totuși,voi afla eu ce se petrece!"
  -"Atunci întreab-o pe sultana-mamă!"spuse Kemankes,plecând. Nu de alta,dar lucrul acesta chiar nu trebuia aflat de către ceilalți!
  În acest timp,sultana Nazenin ajunse în odaia ei. În timp ce se gândea la scrisoarea primită de la fiul ei,în odaie intră sultana Ayse.
  -"Sultană,iertați-mă că am venit neanunțată! Dar,e adevărat ce am auzit? Măria Sa chiar este bolnav?"
  -"Din păcate,da,Ayse! Se va întoarce în capitală!"
  -"Dar...sultană,dacă nu se face bine?"
  -"Ce vorbă-i asta,Ayse? Eu voi fi mereu lângă el. Si tu."
  -"Aveți dreptate,sultană!"
  -"Ayse,te rog,lasă-mă puțin singură...Vreau să mă odihnesc!"
-"Desigur,sultană! spuse Ayse,plecând. Sultana se puse în pat si adormi pe loc. Dormi până dimineața,aşa îmbrăcată cum era. Nu se mai schimbase.
  Când se lumină de ziuă,sultana se trezi si alerga în iatacul imperial,deoarece cadana Lalezar îi spuse că Măria Sa a ajuns în capitală.
-"Mustafa! Ce e cu tine?"
-"Nu sunt bine,mamă!"spuse sultanul,stând întins în pat.
  -"Să te ajut..."se grăbi sultana
  -"Nu am nevoie,mamă! Mă descurc!"
  -"Fiule,încetează să mă consideri un dusman al tău! Eu sunt mama ta!"
  -"Da,dar nu sunt neputincios!"spuse Mustafa
  -"Cum vrei tu!"spuse sultana,ieșind din odaie.
  În vremea aceasta,Rustem-pasa,care se afla în construcția din subteran,plănuia sfârșitul dinastiei,împreună cu alți trădători. Fiind niste oameni fără suflet,ei se bucurau de faptul că sultanul Mustafa este bolnav. Dar nici poporul nu-l îndrăgea prea mult! Si nici cei de la serai! Adevărul e că nici Mustafa nu se comporta aşa cum trebuie să se comporte un sultan! Mai tot timpul,el se certa cu mama lui,sultana Nazenin. Iar acesta nu era un lucru bun! Nu am trăit pe vremea aceea,ca să stiu dacă într-adevăr,scopul tradatorilor era desființarea dinastiei,dar bănuiesc. De aceea,sultana-mamă,care avea cea mai multă experiență,se grăbea să stingă focul revoltei,care,în ultimul timp,izbucnise si la garnizoana de ieniceri si spahii. Iar pentru acest lucru, avea nevoie de oameni credincioși,aşa cum era viteazul Kemankes. Poate că si pentru acest lucru,sultana îl iubea pe Kemankes.
  Zilele treceau. Sultanul Mustafa se simțea din ce în ce mai rău. Sultana Ayse stătea toată ziua la căpătâiul lui,având,totuși,o rază de speranță. Dar medicii nu îi mai dădeau multe speranțe.Ciroza,care nici mai târziu nu avea leac,îl putea răpune oricând,mai ales că sultanul nu prea avea de gând să se lase de băut. Si asta îl afecta foarte mult! Si sultana Nazenin stătea lângă el,dar ea nu mai vedea nici o speranță! Soarta sultanului era acum în mâinile Domnului! Astfel treceau zilele,tot mai grele si mai amare! Micul prinț,care crescuse acum,suferea si el. De altfel,el era cel care trebuia să ducă dinastia mai departe!
  Si astfel trecură câteva zile,până când sultanul încetă să mai sufere! Sufletul lui călătorea acum spre o lume mai bună,ochii îi fuseseră închisi de către sultana Nazenin. Mustafa murise! Urmasera zile întregi de doliu,desi atât poporul,cât si toate sultanele din harem stiau că Măria Sa era mai degrabă un tiran,decât un sultan bun! Dar,oricum ar fi fost,de azi încolo începea epoca prințului Baiazid. Acum era sultan,iar dinastia era în mâinile lui. Dimineața,în zori,avea să fie încoronat!