O sultană influentă 👑

"Reuşit-ai,Kemankes!"

A doua zi,de dimineață,sultana-mamă se pregăti de drum,în timp ce Kemankes merse la garnizoana ienicerilor,pentru ultima dată,înainte de a pleca,poate definitiv.
-"Căpetenie Ferhat!"strigă el.
-"Kemankes-pasa!...bine-ați venit!"
-"Asta veți decide voi,dacă e de bine,sau e rău...!"spuse acesta
-"Ce s-a întâmplat?"întrebă căpetenia Ferhat
-"Nimic rău! Am venit să vă vizitez pentru ultima dată, deoarece voi pleca la Vechiul Serai,împreună cu mărita sultană-mamă!"
-"Si cine ne va conduce acum?"strigară în cor ienicerii
-"Căpetenia Ferhat va primi funcția mea,iar sultana-mamă vă va chema la nevoie.Apropo,sultana v-a trimis si un cufăr cu aur,pentru zile grele!"
-"Viață lungă sultanei Nazenin!"strigară ienicerii
Kemankes se întoarse la serai si aşteptă să se sfârșească si ultimele pregătiri.
În odaia sultanei-mamă erau adunați toți cei care urmau să-si ia rămas bun de la ea.Astfel,sultana Nazenin trecu prin dreptul tuturor,oprindu-se la fiecare.
-"Mamă! Să aveți parte de fericire!"spuse sultana Hulya
-"Sultană,Domnul să va dea viață lungă!"îi ură si sultana Ayse
-"Si ție,Ayse! De acum,puterea mea e a ta!"spuse sultana-mamă,uitându-se si la sultanul Baiazid.
-"Sultană,mă voi ruga mereu pentru dumneavoastră!"spuse cadâna Hayzuran
-"Sultană,să aveți o viață plină de fericire si evenimente frumoase,aşa cum ați avut si până acum!"spuse sultanul
-"Amin,Baiazid! Acum,ceremonia fiind terminată,eu plec la drum,imediat! Vreau să ajung până deseară!"mai spuse sultana,în timp ce cobora scările seraiului.
La poartă,Kemankes o astepta.Având o educație specială si o finețe greu de găsit în vremea aceea,Kemankes îi dădu mâna sultanei,ajutand-o să se urce în trăsură.După ce mai privi o dată seraiul,Kemankes se urcă si el în trăsură si pornira la drum.
-"Sultană!...începu el,sunteți atât de frumoasă!"
Sultana zâmbi. Într-adevăr,era atât de frumos îmbrăcată! Rochia-i roșie,cu broderie din dantelă se asorta perfect cu colierul ei,rămas amintire de la sultanul Mehmet,răposatul ei soț.Dar si Kemankes arăta atât de bine! Căci haina neagră,cu imprimeuri albe se potrivea atât de bine cu rochia roșie a sultanei! Sentimentele lui pentru sultana Nazenin erau clare,dar si ea nutrea sentimente puternice pentru Kemankes,dar astepta ca el să facă primul pas! Doar că,deocamdată,Kemankes nu avea curajul necesar! Dar asta nu era o problemă,în a-i sugera sultanei cât de mult o iubea!
La căderea nopții,ajunseră la Vechiul Serai.Kemankes coborî,ajutând-o si pe sultana Nazenin să coboare din trăsură.Sultana se uită puțin la priveliștea aceea tristă si veche,la Seraiul lacrimilor,aşa cum era numit,motiv pentru care,se întoarse si îi spuse lui Kemankes:
-"Credeam că niciodată nu voi mai ajunge aici,pentru că acesta era cel mai greu de suportat loc din tinerețea mea,dar iată că acum...a ajuns singurul loc în care îmi pot găsi liniștea...!"
-"Sultană,orice-ar fi,eu voi sta mereu lângă dumneavoastră,vă voi sluji precum trandafirii din această grădină,care vă mulțumesc că le-ați dat viață,plantându-i si vă voi apăra precum vă apără arcul si săgețile mele!"spuse Kemankes,din toată inima!
-"Nu am nici o îndoială în privința credinței tale,Kemankes! Si eu îți voi fi alături!"
-"Mă simt onorat,sultană!"spuse acesta,plecându-se.
Sultana intră în serai si se instală imediat în odaia ei.
-"Sultană,v-am adus dulceața preferată,obținută din trandafirii dumneavoastră.Să aveți poftă!"spuse cadâna Lalezar,care intră în odaie.
-"Mulțumesc,Lalezar! Ia-ți si tu,dacă vrei! Dulceața mea e pentru toți!"răspunse sultana
-"Mi-am luat înainte,sultană.Am vrut să văd cum e!"
-"Foarte bine!"spuse sultana.Poți să te retragi!"
La Seraiul Topkîpi,situația era diferită.De ceva timp,cadâna Hayzuran se simțea din ce în ce mai rău! Sultanul Baiazid,cel care crescuse pe tron,nu avea nici o idee despre ceea ce putea avea cadâna lui,Hayzuran.Si apoi,fiind lucru greu de înțeles pentru el,nici nu era treaba lui,ci a sultanelor,cele care mai trecuseră prin întâmplări de acest fel,care aduseră mereu bucurie si măriră dinastia.Si astfel,înțelese acum cadâna Hayzuran,de ce trebuie să aibă grijă de ea.Era însărcinată! Va oferi un copil dinastiei,iar asta era minunat! Deocamdată,sultanul nu stia despre acest lucru,dar avea să afle mai târziu,când termina cu treburile statului.
Între timp,sultana Hulya si Silahtar planuiau să se căsătorească.Cum aveau acordul sultanului Baiazid,mai trebuiau doar să-si aleagă o zi în care să se organizeze petrecerea lor. Plănuiră ca această zi să fie joia,o zi a săptămânii  însemnată pentru Imperiul Otoman,prin veselie si dorințe îndeplinite.Astfel,Silahtar merse în iatacul imperial.
-"Anunțați-l pe Măria Sa că am venit!"le porunci acesta eununcilor
-"Măria Ta,Silahtarul dorește să vorbească cu dumneavoastră!"spuse eununcul
-"Să intre!"
-"Măria Ta!"spuse Silahtar,plecându-se
-"De ce ai venit?"
-"Aş dori să vorbim despre nuntă...Eu si sultana ne-am hotărât să o organizăm joia,dacă nu aveți nimic împotrivă!"
-"Joia? Cred că e în regulă.Da,se poate,cu condiția să o chemați si pe sultana Nazenin."răspunse Baiazid
-"Desigur,Măria Ta! Deja i-am trimis scrisoare!"
-"În regulă,atunci...Poți să te retragi!"
Silahtar iesi din iatac si merse în odaia lui si a sultanei Hulya.
-"Ai fost la Măria Sa?"întrebă Hulya,nerăbdătoare
-"Am fost,sultană...Măria Sa a acceptat repede."
-"Foarte bine...! I-ai trimis scrisoare mamei?"
-"Da,i-am trimis,sultană! O va primi cât de curând!"spuse Silahtar,prefăcându-se bucuros de venirea sultanei Nazenin.În realitate,nu o prea suporta pe lângă el,considerând că-i umbreşte puterea. Dar nu avea ce face! Până la urmă, sultana Nazenin era,încă,membră a dinastiei imperiale,chiar dacă alese să se retragă! Iar Silahtar stia foarte bine acest lucru! Cu sau fără sultana Nazenin,Silahtar nu putea fi niciodată cel mai puternic! Putea,cel mult,să ajungă mare-vizir,dar si acest lucru îi era greu,mai ales cât trăia căpetenia Ferhat,pe care sultanul Baiazid îl desemnă mare-vizir,în locul lui Kemankes,care alese să plece cu sultana Nazenin.Off...Kemankes...! Pentru Silahtar,care nu se gândea decât la putere,Arcasul Kemankes era un adevărat dusman! Atât timp cât Arcasul trăia,Silahtar avea să se teamă toată viața de arcul si săgețile lui,care l-ar fi răpus din prima! Cu toții se temeau de cel mai bun Arcaş din Imperiul Otoman,care ajunse unde n-au reusit alții să ajungă,tocmai sus,în vârful ierarhiei,sub aripa protectoare a sultanei Nazenin! Astfel se gândea Silahtarul,nebagand de seamă că era miercuri si trebuia să se pregătească cum se cuvine pentru ziua de joi,ziua nunții sale!
-"Silahtar! La ce te gândesti atât?"îl întrebă sultana Hulya.
-"La nimic important,sultană!"răspunse Silahtar,gânditor
-"Haide,trebuie să ne pregătim pentru mâine!"
-"Imediat sunt gata,sultană!"

La Vechiul Serai

-"Sultană,ați primit o scrisoare!"o anunță Kemankes pe sultana Nazenin
-"Dămi-o,te rog!"
Sultana luă scrisoarea si o citi,zâmbind
-"De la cine e scrisoarea?"întrebă Kemankes
-"De la fiica mea,Hulya.Mă cheamă la nunta ei.O va organiza joi,adică mâine.Trebuie să pornim la drum,imediat!"spuse sultana
-"Desigur,sultană! Merg să pregătesc trăsura."spuse Kemankes
-"În regulă,eu merg să mă îmbrac."răspunse sultana,accentuând ultimul cuvânt.Kemankes zâmbi.Deja îsi imagina cum ar fi să-i aleagă chiar el rochia sultanei.I-ar fi ales-o pe cea roșie...