O sultană influentă 👑

Plata pentru încoronare

  Dimineața zilei următoare a sosit repede,dar sultana-mamă încă plângea! Oare,câte persoane dragi avea să mai piardă? Totuși,trebuia să fie puternică pentru ritualul încoronarii! Astăzi era o zi cu totul specială! După ce sultanul Mustafa fusese îngropat aşa cum se cuvine,ritualul încoronarii începu. Doi slujitori purtară tronul pe brațe până afară. În fața seraiului se adunaseră mii de oameni. Erau prezenți toți,de la ienicerii si spahii de la garnizoana, până la noul sultan,Baiazid,nepotul sultanei Nazenin si fiul răposatului Mustafa si al sultanei Ayse. În mod normal,sultana Ayse urma să devină sultană-mamă,dar acest lucru nu se putea întâmpla,atât timp cât trăia sultana Nazenin. Dar,oricum Ayse nu îsi dorea să conducă ea statul! Sultana-mamă iesi afară si strigă:
  -"Să se împartă ienicerilor banii pentru încoronare!"
  -"Viață lungă sultanei Nazenin!"strigară în cor acestia. Astfel,ritualul începu cu strigarea cea mai importantă a căpeteniei ienicerilor:
  -"Capul gol,pieptul rănit,sabia tăioasă-năpasta dușmanului!",iar toți ceilalți repetară. După aceasta,prințul Baiazid,devenit acum sultan,iesi afară si se aseză pe tron,dându-le acordul oamenilor de stat si vitejilor de față să se prezinte.
  -"Măria Ta,eu,Halil-pasa,vă voi sluji mereu cu încredere!"
  -"Măria Ta,eu Rustem-pasa,mare-vizir,vă voi apăra mereu!"...Si asa se prezentara toți ceilalți. Dar pentru Rustem-pasa si Kemankes,sultanul avea socotelile lui,care urmau să fie aflate,imediat după încoronare.
  -"Eu,sultanul Baiazid,promit să-mi apăr țara si statul,cu voia Domnului si cu ajutorul vostru!"
  -"Viață lungă sultanului Baiazid!"încheiară ienicerii.
  Acum,toți cei de față se împrăştiară,mai puțin sultanul si vitejii lui,care așteptau începerea sedintei de Divan. La scurt timp,sultanul Baiazid intră în încăpere si îi pofti pe pasii si vitejii lui să facă la fel. După ce rosti o rugăciune,cu toții luară loc.
  -"Rustem-pasa!",spuse sultanul
  -"Spuneți,Măria Ta!"
  -"Se aud vorbe că tu ai fi atacat-o pe mărita sultană-mamă,Nazenin!"
  -"Nici vorbă,Măria Ta!"
  -"Atunci cine a atacat-o,atunci când a văzut-o Kemankes? Nu el a salvat-o?"întrebă Baiazid,uitându-se la Kemankes.
  -"Adevărat,eu am salvat-o,Măria Ta! Era datoria mea să..."
  -"Si...Nu ai văzut cine a făcut asta?"
  -"Nu am văzut,Măria Ta!"
  -"Rustem-pasa,te iert acum! Dar,dacă mai aud o singură dată lucruri de acest fel,îți iau viața!"
  -"Doamne fereste,Măria Ta!"
  -"Ai grijă! Iar pe tine,Kemankes,te voi răsplăti aşa cum se cuvine,la momentul potrivit! Puteți să vă retrageți!"spuse sultanul,ieșind din încăpere. Rustem-pasa era puțin dezorientat...aproape fusese descoperit! De aceea,merse la aliații lui din subteran si le spuse:
  "Data viitoare trebuie să fim mai atenți,pentru că azi,la sedinta de Divan,era să fiu prins! Cu sultanul Baiazid chiar nu ne merge,cât ar fi de tânăr! Stiti cum se zice:"Am scăpat de ploaie si-am dat de grindină!"spuse Rustem,agitat.
  -"Fii fără grijă! Mă ocup eu!"spuse papa Cornelius,conducătorul iezuiților. Auzind aceasta,Rustem se mai linisti puțin si se întoarse la serai.
   Seara,sultanul Baiazid se plimbă prin harem. Ajuns la odaia sultanei-mame,intră înăuntru.
  -"Sultană,ce mai faceți? Cum vă simțiți?"
  -"Sunt bine,Baiazid! Dar tu,de ce ai venit?"
  -"Am vrut să merg la sultana Hulya si am intrat si pe la dumneavoastră."
  -"Ai făcut bine! Defapt,si eu voiam să vin la tine,să-ți urez succes în conducerea statului si să-ți împărtășesc câteva lucruri folositoare,pe care le-am învățat si eu de-a lungul anilor!"spuse sultana Nazenin
  -"Si care ar fi acelea?"întrebă tânărul sultan
  -"În primul rând,încrederea. Dușmanii noștri sunt la tot pasul! Să nu ai încredere în nimeni,în afară de mine si de mama ta,sultana Ayse. Iar dacă pe parcurs vei întâlni un slujitor credincios ție,ai încredere si în el,dar numai după ce-l vom urmări,ca să nu fie vreo capcană. În al doilea rând,foarte importantă este si relația ta cu familia,cu dinastia. Trădătorii urmăresc,mai tot timpul,desființarea imperiului. Nu te lăsa păcălit de ei,aşa cum a făcut sultanul Mustafa,răposatul tău tată! I-ai văzut sfârșitul! Apoi,nu trebuie să faci ceea ce nu se cuvine...Să fii mereu cu ochii pe legile imperiului!"încheiesultana
  -"Mulțumesc mult,sultană! Doamne-ajută să nu mă abat de la calea cea dreaptă!"
  -"Amin!"spuse sultana-mamă
  -"Sultană,trebuie să plec!"spuse sultanul,sărutându-i mâna sultanei Nazenin.
  -"Cum dorești,Baiazid!"spuse ea.
  Sultanul plecă. Ajuns la odaia sultanei Hulya,intră înăuntru.
  -"Măria Ta!"spuse Hulya,înclinându-se. S-a întâmplat ceva?"
  -"Nu s-a întâmplat nimic,stai linistită! Am venit doar să te văd! E totul în regulă?"
  -"Desigur,Măria Ta! Stii că ești un sultan foarte bun?"
  -"Hmm...Nu stiu...sunt sultan doar de azi! Mai bine nu vorbi înainte să fi sigură!"
  -"Mie aşa mi se pare!"insistă Hulya
  -"Cum crezi tu...!"
  -"Baiazid...pot să te întreb ceva?"
  -"Spune!"
  -"Dacă ai fi avut frați,tu ce ai fi ales:să-ți urmeze frații la tron sau copiii?"
  -"Cel mai probabil,copiii! Dar,cu siguranță,mi-aş lăsa în viață frații,dacă asta  este ceea ce vrei să afli!"răspunse Baiazid.
  -"Foarte bine te-ai gândit,Măria Ta!"
  -"Dacă nu mai ai nimic să mă întrebi,eu plec! Treburile statului mă așteaptă,încă din prima zi!"
  -"Am înțeles!..."spuse Hulya,în timp ce sultanul plecă.
  Spre seară,sultana Nazenin veni în iatacul imperial,însoțită de către o cadână foarte frumoasă si tânără,pe nume Anna.
  -"Baiazid,nepotul meu viteaz,acum ești sultan! E dreptul tău să ai proprile cadâne. Ea te va face fericit,îți va fi mereu alături!"spuse sultana,încrezătoare.
  -"Sultană...eu...Nu mă prea așteptam...din prima zi...?"
  -"De ce nu,viteazule? Numai să vrei!"
  -"Mulțumesc,sultană! Puteți să ne lăsați singuri!"
  Sultana plecă. Baiazid se întoarse spre cadâna care stătea în fața lui.
  -"Cum te cheamă?"
  -"Anna,şehzade!"spuse ea,timidă!
  -"Şehzade?"întrebă Baiazid."Eu sunt sultanul acum..."
  -"Măria Ta,să-mi fie iertat,din cauza emoțiilor...Am greșit!"
  -"Nu are nimic,Anna!"spuse sultanul,râzând."De acum încolo,aşa cum a spus si sultana-mamă,tu îmi vei fi mereu alături!"
  -"Desigur,Măria Ta! Puteți avea încredere în mine!"spuse Anna,plecându-se.