Trecut, prezent și viitor

Capitolul 4

O nouă zi. Vedeam cum razele soarelui lovesc în geam, și aproape îl sparg, motiv pentru care am reușit să mă ridic din pat, deoarece voiam să simt acele raze pe pielea mea căci sub acestea și banalul ciob lucește.

Îmi croiesc drum spre baie, pentru a-mi realiza rutina de dimineață. După dușul, care mi-a servit pe post de ceas căci picăturile ce curgeau erau mai dure ca niciodată, m-am îmbracat in cele mai banale haine pe care le-am văzut în dulap și mă pregăteam pentru a-mi face micul dejun și medicina dimineții, cafeaua.

Mă îndrept spre cămăruța ce-mi servea pe post de bucătărie, când aud soneria ușii. Mă-ntrebam cine putea să fie la ora. 

-Bună dimineața, micuțo! îmi zâmbește băiatul ce stătea în fața mea.

-Bună să-ți fie și ție dimineața, dar de unde atâta fericire pe chipul tău? Și mai important, ce cauți în fața ușii mele?

-Bune întrebări, păi la prima întrebare, am dormit bine, ce pot spune. Văd că ești deja îmbrăcată pentru facultate. Ai mâncat?

-Nu, tocmai voiam să fac acest lucru, dar aparent m-ai deranjat tu.

-Mhm, mhm, înțeleg, i-ați catrafusele pentru facultate și hai să mergem să mâncăm, drept răsplată pentru că ți-am stricat dimineața. 

Oferta lui părea tentată, dar prezența lui era foarte enervantă, dar ce aș putea face având în vedere că m-am trezit cu fața la cearceaf și lenea mi-era soră?

-Bine, fie, Andrew, astăzi îți fac pe plac. O secundă.

Mi-am luat ghiozdănelul și am închis ușa în urma mea.

-Poftim, draga mea. Îmi zâmbește, deschizându-mi portiera mașinii.

-Mulțumesc, se pare că astăzi ai și manierele la tine. Îi răspund ușor ironic.

-Hah, ești și amuzantă, micuțo. Spune-mi, ești pregătită de o surpriză?

-Sper că glumești, nu? Surprize la ora asta? Ți se pare ție că sunt pregătită pentru așa ceva sau entuziasmată de acest fapt? Ce ai în căpușor? Spune repede!

-Nimic, draga mea. Promit că o să-ți placă. Îmi răspunde cu un râs ușor malefic, pornind la drum.

***

După câteva  ore de mers în orășelul ce-mi servea pe post de casă, am ajuns și la destinația dorită de băiatul ce stătea în stânga mea.

-Here we are, my darling!

-Mhm, observ acest fapt, pustietate, dar unde ai de gând să mâncăm?

-Hah, micuțo, asta să fie cea mai mică grijă a ta. Stai tu liniștită, soldățelul tău se ocupă de toate.

Încep să râd la auzul cuvintelor pe care tocmai le rostise.

-Soldățelul meu? Hai c-o zisăși! 

-Eh, mișcă fundulețul din mașină căci avem o zi lungă!

Ies ușor din mașină și aerul nepoluat îmi invada corpul, motiv pentru care am început să zâmbesc. Îmi era dor să simt un asemenea aer.

-Micuței îi place, zâmbește, Andrew e mulțumit!

-Uoh, vorbești la persoana a3-a acum despre tine? Interesant, dar nu prea. Unde-i mâncarea? Mor aici și o să mă transform într-o scândură până când ajungem la facultate.

-Hah, stai liniștită, haida!

Observ că iau un coșulet din mașină, fapt ce m-a surprins.

-Pe aici, my lady, croiește-ți drum după minte căci nu vreau să te pierd având în vedere că îți place să te rătăcești.