Trecut, prezent și viitor

Capitolul 6

O nouă zi, un nou capitol. Îmi aleg cu dificultatea hainele ce le voi purta astăzi.  O rochie neagră, mulată, îmi iese în evidență cu un sacou roșu. Mă îmbrac cu ușurință cu hainele alese, încălțându-mă cu o pereche de pantofi negrii, alăturând la ținuta mea o geantă roșie. 

Privindu-mă în oglindă, zăream o altă Moon, una pe care încerc mereu să o ascund, dar având în vedere circumstanțele...

Cobor jos, mașina cu șoferul mă aștepta. 

-Bună dimineața, domnișoară.

-Bună, Carlos. Mă bucur să te revăd, scuze că te-am chemat atâția kilometrii...

-Stați liniștită, domnișoară, este o plăcere să fiu șoferul dvs., iar tatăl dvs. mi-a spus să stau cât aveți nevoie.

-Of, desigur. Toate bune pe acasă?

-Da, domnișoară.

-Bine, atunci, te rog, la destinație.

***

După câteva minute bune de mers, am ajuns și la destinație. Aveam poțin emoții, deoarece era un oraș nou, dar acest lucru nu mă va impiedica pentru că pot și sunt conștientă că sunt suficient de bună.

-Moon, ce cauți tu aici?

-Andrew, nu este treaba ta, ok? 

-Ba da, este, Moon.

-Andrew, fiule!

-Mamă, tată, de unde ați aflat?

-Eh, puiul mami, veștile circulă repede. 

Am reușit să mă strecor repede în acel moment, deoare nu voiam să stric întalnirea de familiei dintre cei trei.

***

Intrată în sala, am simțit că toate privirile erau țintite spre mine.

-Wow, ea este cea mai..? 

-Da, ea este..

Auzim șușotind câteva vorbe despre mine, dar acest lucru nu mă mira. Mereu am avut parte de acestea din cauza vârstei mele.

-Bună ziua, domnule Walker. Adelaide Moon Smith, mă numesc. Sunt aici pentru a vă reprezenta în instanță.

-Bună zi....

-Shht.

-Bună ziua. Să înceapă procesul.

***

După câteva ore bune....

-Inculpatul Andrew Walker este nevinovat. Sfârșit de proces.

-Adelaide, mă bucur să te revăd. Ce mult ai crescut și ai devenit ceea ce tatăl tău își dorea.

-Desigur, doamna Walker. Mă bucur și eu. Sunteți mereu o prezență minunată oriunde ați fi.

-Adelaide, îți mulțumesc enorm că ai acceptat să fii avocata lui și mai ales pentru câștig.

-Desigur, domnule Walker, mereu îmi fac datoria, dar având în vedere faptul că fiul dvs. a fost acuzat de fraudă, a fost puțin greuț să îi dovedesc nevinoția. Desigur, noroc cu martorul, dar sperăm să nu se mai repete!

-Desigur, draga mea. Mă bucur enorm de mult că te revăd, nu vrei să iei cina cu noi? Avem de sărbătorit o victorie.

-Mi-ar face plăcere, domnule Walker, dar trebuie să ajung la cursuri. După cum v-a spus tatăl meu, m-am înscris la o nouă universitate,  puțin banală, pentru a mă destinde având în vedere evenimentele neplăcute..

-Este ok, Adelaide, sper să ne revedem!

-Desigur. Mi-a făcut plăcere să vă revăd. La revedere!

***

-Hei, Carlos, acasă, te rog, după aceea te poți întoarce pe insulă la familia ta. Voi vorbi cu tata să-ți dea un mic concediu având în vedere că ai parcurs atâta drum.

-Vă mulțumesc, domnișoară! Mereu ați avut un suflet bun, exact ca mama dvs.

-Carlos...

-Îmi cer scuze, Adelaide. Nu am insinuat să vă rănesc..

-Este okay, Carlos. Știi foarte bine că mi-aș fi dorit să o cunosc... Dar mă bucur că tata s-a recăsătorit, iar Anna este o mamă bună, mi-a oferit educația necesară și m-a învățat multe lucruri, chiar dacă a apărut în viața mea la doi ani. Știu că mama este foarte fericită, acolo unde este, în grădina Raiului.

-Desigur, domnișoară. 

***

În fața ușii mă aștepta Andrew. Se vedea pe fața lui că era furios și că toate evenimentele au fost ceva nou pentru el.

-Ce vrei, Andrew?

-Niște explicații, Moon, niște explicații sau ar trebui să-ți spun Adelaide Moon Smith?!

-Fie, ai noroc că am cursuri mai târziu.

Intru în casă și încerc să mă fac comodă.

-Moon!!

Și începe să mă îmbrățișeze strâns. Îi simțeam bătăile inimii care accelerau constant. Aveam un copil în brațe. Nu mai era bărbatul agresiv pe care îl cunoscusem.

-Ar fi bine să-mi dai drumul. Te ascult, ce explicații vrei?

-Totul, te rog?

-Lasă-mă să-mi iau fac o cafea și voi încerca.

Ajunși pe balcon, Andrew părea mai curios ca niciodată.

-Te ascult.

-Păi cum de ești cine ești și de ce nu mi-ai spus? Și cum ești avocată așa tânără?

-Atâtea întrebări... Îți pot spune că am capacitatea de a reține foarte multe lucruri într-un timp suficient de scurt, motiv pentru care am fost înaintată mereu având în vedere studiile. Am urmat această meserie, deoarece este una plăcută. Mama mea naturală a fost cea mai bună avocată pe vremei ei. Urmarea a fost pur și simplu în sânge.

-Dar știu că tatăl tău are soție.. și îmi pare rău.

-Da, pe Anna, care este o femeie și o mamă minunată. M-a crescut de mică și mi-a fost mama. Desigur, nu a vrut niciodată să o înlocuiască pe mama, dar este și ea mama mea...Sunt multe lucruri, lucruri care trebuie și vor rămâne în trecut. Iar faptul că sunt Smith nu ar trebui să afecteze cu nimic relația dintre noi doi, tu mincinosul vecin, iar eu fata cu accent ciudat. Faptul că te-am repezentat astăzi în instanța a fost datorită insistențele tatălui meu căci tatăl tău este prieten buc cu al meu.

-Altceva, Andrew, mai dorești  să știi?

-De ce niște studii noi? Ai o carieră...ai studii superioare..

-Avem nevoie de ceva nou, ceva departe de părinții mei. Aveam nevoie să fiu eu. Toată viața au fost mereu cu mine și le mulțumesc, dar am vrut o schimbare... să văd cum e să fii un om simplu... Să stau singură, să văd cum e viața să fii la o universitatea publică... să-mi trăiesc din viața pe care nu am gustat-o incă?  

-De ce nu mi-ai spus niciodată numele tău?

-Pentru că nu m-ai întrebat, Andrew? Și nu are relevanță?! Și să știi că mi-am bătut capul toată săptămâna cu cazul tău, iar găsirea unui martor nu a fost ușor având în vedere zona unde te-ai aflat.

-Micuțo, mă ierți..?

-Andrew....

Și-n acel moment m-a sărutat. Sărutul nostru era ca o poezie, presupunea mai multe decât cuvinte... un sărut nevinovat, dar plin de pasiune!