Este povestirea unei prinţese, numită Julya, în vârstă de 19 ani. Viaţa ei va lua o întorsãturã uriaşă. Se va reîntoarce de la viaţa regală, la viaţa de militar.
un băiat va apărea în viaţa ei, oare o va face să trăiască în paradis sau înt...
Sar, încercând să iau o carte de pe raftul înalt al bibliotecii. Kevin îmi vine în ajutor şi ia carte, băgându-mi-o sub nas.
-Pe asta o voiai? -mă întrebă
-Mda. - răspund printre dinţi
-Ce s-a întâmplat?
-Chiar nu şti, toate mesajele şi comportamentul tău, ai fost aşa de dinstant faţă de mine! Şi apropo, să te bucuri alături de Amanda! - îi spun schiţându-mi un zâmbet forţat.
-Ce? Eu şi Amanda?! Niciodată! De unde ti-au intrat prostiile astea în cap? Şi faza cu mesajele, eu mi-am pierdut telefonul, de aceea am plecat ieri de la locul întâlnirii.
Rămăsesem şocată.
-Că veni vorba de distanţă, tu m-ai ignorat tot timpul ăsta! -îmi explică, făcând o faţă de nelămurită şi simpatică.
-Ăă, nu ştiu ce să zic. Tu ai fost foarte distant. Mereu când încercăm să vorbesc cu tine, ba reai ocupat, ba te chema un prieten.
-Şti ce zic? Să ne întâlnim azi la un restaurând. Ştiu unul cu nişte Burgeri demenţiali! Şi putem vorbi mai multe acolo.
-în regulă, ne întâlnim la 4?
-Sigur!
Pleaca, lăsându-mă să mă holbez la el până a ieşit pe uşă.
Orele se terminaseră, mă aruncasem in pat, văzând că mai am puţin până ne întâlnim. Stăteam cu telefonul lângă mine, aşteptând ca Kevin să mă sune.
Au trecut deja 10 minute, iar Kevin nu dăduse niciun semn.
Decid să-l sun.
-da? - răspunde cu o voce tremurândă.
-Dormeai? -întreb confuză
-Da, iartă-mă! Îţi explic tot pe drum! Vino la poartă!
Cobor scarile, anunţând-o pe mama că plec. Ies pe strada, văzându-l pe Kevin cum stă sprijinit de poartă.
-Hei! -îl salut
-Bună! -spune, luându-mă de mână
Margem câţiva paşi în tăcere.
-Uite, ştiu că tu crezi că te înşel cu Amanda. Însă nu-i adevărat. Am adormit azi, pentru că am stat ieri, toată noaptea, să caut informaţii pentru referatul la bio. În ziua în care ai lipsit, doamna de bio ne-a dat un referat pe echipe. Eu am căzut cu Amanda. Înţelegi? -se uita la mine, dându-şi cu mâna prin păr.
-Mdea... Înţeleg. Îmi cer mii de scuze că te-am înţeles prost.
- E-n regulă!
-Dar tot sunt puţin derutată în legătură cu mesajele. Tu le-ai trimis?
-Nu, mi-a fost furat. L-am găsit, cu ajutorul prietenilor. Când încercai să vorbeşti cu mine şi m-a chemat Jordan, atunci găsise telefonul.
Eram complet debusolată. Mintea mea o luase razna. Îi zâmbesc strâmb, îndreptându-mi privirea înainte.
La restaurant am mâncat o pizza, vorbind despre proiect, şcoală şi da, venise momentul potrivit să-l întreb dacă vine la bal cu mine.
-Ă, deci... Kevin. Ai vrea....-mă bâlbâi eu
-Ce?
-Vrei şi desert? -mă abat de la subiect.
Nu am putut s-o fac. Daca Amanda l-a invitat deja? Daca e prea târziu?
Inspir adânc încercând iar.
-Deci, uite ce voiam să te întreb de fapt. Ai vrea să... Vi... Ăă, cu mine la bal? Ăă... -reuşesc să spun roşind.
-Da. Ar fi nemaipomenit! -exclamă el.
-Serios? Chiar vrei să vi?
-Fireşte!
Ne zâmbeam şi roșeam cam de o veşnicie. Era un moment foarte presant.
Terminând de mâncat, mă conduce până la poartă, unde ne-am îmbrăţişat.
-sunt tare nerăbdător să-ţi văd minunata rochie.
I-am zâmbit, intrând în casă.
A doua zi:
Alarma ceasului mă trezeşte, sărind din pat. De ce doar in week end mă trezeşte astfel ceasul? Are o problemă.
Îmi fac rutina, după care îmi iau micul dejun. O iau pe mama cu mine şi mergem la mall să-mi caut rochie.
Intru înăuntru, văzând pe toate magazinele afişe cu SOLD OUT. Super!
Mă plimb prin tot mall-ul , găsind un singur magazin întreg.
Intru, căutând o rochie perfectă, sau măcar aproape perfectă. Caut disperată, începând să mă panichez văzând că nu erau rochii pe gustul meu.
Ziua devenea din ce în ce mai stresantă. Mă decid să plec acasă, măcar să-mi înec supărarea între... doi ochi.
Acasă, merg direct în cameră, aruncându-mă în pat.
-Julya! -aud cum mă strigă mama de jos.
Cobor scările văzând uşa deschisă.
-Hai mai repede!
Grabesc pasul, ajungând în drpetul uşii.
-Un colet de la tatăl tău. Poftim, i-al în cameră şi despachetează-l.
Era o cutie destul de lungă.
Deschid puţin din ea. Deja se arată o foaie, o scrisoare.
Dragă Julya,
Am auzit că se organizează peste tot, la toate liceele acel bal al îndrăgostiţilor, m-am gândit că tu nu vei lipsi. :) aşa că ţi-am luat aceasta rochie, sper să-ţi placă! Te iubesc!
Cu drag, tata!
Deschid cu mare entuziasm cutia, văzând o rochie nemaipomenită! Era rochia perfectă!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am probat-o numaidecât! Îmi venea perfect, era perfectă! Abea aștept să mă vadă Kevin în ea!
