Iubire Adevarată

2. Chiar aşa am ajuns?!

Deschizând un ochi,  o văd pe mama cum stă şi mă mângâie pe cap.

-Trezeşte-te!  Azi este prima zi de la noua ta şcoală! -spuse zâmbind

-Super! -spun ironică.

Mă ridic din pat,  mă schim repede şi merg să iau micul dejun.
Mă aşteptam să fie unul copios,  şi chiar aşa a fost. 
Am mâncat,  după care am plecat la şcoală.

Am ajuns la ora 8 . Toţi adolescenţii mă priveau ca şi cum aş fi un extraterestru.
Păşesc speriată de privirile lor. 
Intrând în clasă,  mă aşez la o bancă. 

-E ocupată,  fetiţo! -spuse răutacios o fată

- iartă-mă! -spun retrăgându-mă

-Aici e un loc liber! -strigă o fată mărunţită,  blondă cu ochii căprui. 
Simt că vom fi prietene bune. 

Mă aşez în linişte. 

-Ce oră avem?

-Istorie.....eu sunt Emily -spune după o mică pauză.

-Julya. -spun dând mâna. 

Analizând clasa,  un băiat intră în clasă.  Rămân fixată cu privirea pe el.

-El este Bred,  cel mai adorabil din şcoală. -zice Elmily

Se uită la mine şi zâmbeşte. Îi zâmbesc înapoi.  El se aşează în bancă. 
Profesoara intră.  Este chiar diriginta noastră. 

-Bună ziua! -spune urmată de corul de copii,  avem o elevă nouă,  te rog,  prezintă-te.

Mă ridic,  dărâmând cărţile.  Le pun înapoi. Toată clasa râde. 

-Linişte! -ţipă d-na profesoară

Se lăsă linişte deplină.  Îmi plec capul.

-Julya,  Julya  Fernando. 

Mă aşez în bancă,  începând să scriu. 

Se sună de pauză.  Toţi ies în grabă afară,  rămânând doar eu cu Emily. 

-Vrei să-ţi prezint şcoala? -întreabă prietenos

-Sigur!

Ieşind pe hol,  toţi se uită la mine.

-Bună Julya! -spuse un băiat luându-mă peste picior.

-Salut,  nou-venito!

Toată lumea râdea.  Nici măcar oamenii de rând nu râd aşa  unii de alţii. 

-nu-i băga în seamă,  te vei integra.

Dau afirmativ din cap .

Ne îndreptăm spre un mic chioşc din curtea şcolii.  
Emily îmi ia un croissant. Mâncăm împreună,  după care intrăm în clasa,  la anunţul clopoţelului. 

Era ora de dans,  cu cel mai sever profesor din şcoală. 

Intrând în sală,  toţi şi-au luat poziţia de drept,  eu era singura  năucă de acolo.

-stai dreaptă -îmi şopti Emily

Mă îndreptasem numai decât. 

-Măi să fie,  esti nouă. 

Nu îmi vine să cred că până şi profesorul mă ia  în râs. 

Îmi cobor privirea la pantofii mei,  nepotriviţi. 

Scapând şi de ora asta,  mă îndrept spre baie. 
Un băiat mă prinde de încheietura mâinii.

-Cum o duci,  frumoaso?