Iubire Adevarată

8. Şcoala militară

Azi e o nouă zi la o nouă şcoală.
Mă îmbrac în costumul de militar.  Este inconfortabil pentru început, însă este mult mai bine decât să port rochie.

Nasul mă anunţă că voi avea clătite la micul dejun.
Cobor,  salutând noul meu tată şi pe mama.

-Bună dimineaţa! -spun aşezându-mă pe un scaun,  avem clatite,  delicios! -adaug înfometată.

-Neaţa! -răspunde mama.

Lawrence îmi dă un răspuns similar.

O piramidă din clătite mi-a fost pusă sub nas de către el.  Alăturate clătitelor,  erau doua toppinguri : de căpşuni şi ciocolată.

Este evident ce am pus:ciocolată :))
Mănânc cu mare poftă.

-Ei bine, Julya,  şcoala nu e ca una normală.  Necesită multă forţă,  pe care o vei face pe parcurs,  şi unele nopţi le vei petrece acolo.  Nu te vei întoarce întodeauna acasă.  Este interzis  a aduce lucruri în incita şcolii,  dacă aceasta nu le deţine.  Sper că ai înţeles regulile de bază, pe restul le vei prinde cu timpul. -spuse destul de serios

.
.
.
.
.
Intrând pe poartă,  privesc atent campul de antrenament,  iarba tunsă proaspăt şi fântâna lin curgătoare.

'De unde pot lua cafea cu lapte? ' mă întreb eu.

Trompta cântă,  toată lumea sare ca arsă din pat,  pregătindu-se pentru  inspecţia matinală.

Era un şir de fete , de la cameră până pe hol,  printre care mă aflam şi eu. 
Stăteam dreaptă. 
O femeie iese din camera alăturată.  Pe uşa sa scrie " Cadet Căpitan Stone".
Era înaltă,  cu  trăsături bine definite,  nu puteam distinge facă este furioasă sau nu...

După ca termină de analizat toate fetele,  se opreşte la mine cu o faţă severă.

-Eşti nouă,  spre să nu fi naivă. -îmi spune cu o oarecare indiferenţă.

-Nu doamnă! -îi răspund

Mă priveşte în ochii,  privirea îi era ageră,  ochii căprui şi dizgrațioși. 

Toţi începuseră să sară ca nişte roboţei prin cauciucuri,  să se urce pe un zid,  să se târască pe sub o sârmă ghimpată.
Era un coşmar.

-Hai,  vierme! -strigă cadet Stone la mine

Sar prin cauciucuri,  fiind urmărită de Stone.

-Ai ocolit cumva unul?  Dacă da ar fi bine să te întorci!  -ţipă la mine.

Ce-i drept,  ocolisem,  însă nu intenţionăm să mă-ntorc.

Urc pe zidul din lemn.  Aflată sus,  o priveam pe Stone înfricoşată.

-Şti,  mi-e frică de înălţime,  de aceea nu vreau să cresc înaltă.

Îşi dă ochii peste cap.

-Tu  poţi rămâne acolo,  mie îmi convine.  -spune îndreptându-se spre un alt candant,  care vorbea despre balul îndrăgostiţilor.

'Bal la militărie?? ' mă întreb eu.

-Hai, încearcă măcar să cobori.

-Mi-e bine aici! -îi spun,  şti,  de fapt mi-e puţin foame.  Putem comanda o salată şi o porţie de friptură cu ketchup?

Strâmbă din nas,  dând  dezaprobatoare din cap.

-Oh,  în regulă. -spun eu coborând,  într-un fel mai ciudat.