Este povestirea unei prinţese, numită Julya, în vârstă de 19 ani. Viaţa ei va lua o întorsãturã uriaşă. Se va reîntoarce de la viaţa regală, la viaţa de militar.
un băiat va apărea în viaţa ei, oare o va face să trăiască în paradis sau înt...
Se apropie de mine, punându-mi mâna pe umăr. Simt cum mâna lui caldă se atinge de pielea mea. Sângele îmi era cald, aproaprle fierbea. Un milion de sentimente îmi trecură prin minde doar prin singura lui atingere. Sunt topită de felul în care ae poartă, in felul în care vorbeşte...
. . . Filmul se terminase.
-Ei bine cum ţi s-a părut? -mă întreabă încet
-Interesant. -răspund scurt.
Mă ridic de pe canapea, vrând să-mi iau rămas bun, însă el mă împiedică prinzându-mi braţul. Mă trece înapoi pe canapea, îmbrăţişându-mă.
-Pleci deja? -mă întreabă.
-Sincer,spun amintindu-mi de fizică, ai putea să mă ajuţi la fizică?
-În regulă, hai.
Îşi scote caietul începând să-mi explice. Felul în care explică el, m-a făcut să înţeleg mai bine decât de la profesor.
Terminând cu teorele, schemele şi definiţiile, ne luăm rămas bun şi plec acasă.
Eram obosită, ceasul indica ora 19. Mă aşez în pat abormind numaidecât.
Un zgomot puternic mă făcu să tresar. Mă ridic speriată din pat, urmărindsunetul misterios.
Cobor încet scările, văzând că uşa principală e deschisă.
O căutăm pe mama, nu era. La fel şi tata. Ieşisem afară văzând un băiat alergând în spatele casei. Îl urmăresc atent. Se oprise să-şi tragă răsuflarea. În mâna avea tefelonul meu. Dau să-l iau dar se fereşte. Îl prind de haină încercând să văd cine este, însă se împotriveşte şi fuge făcându-se dispărut.
Intru în casă, încercând să clarific totul. Mă gândeam doar la Kevin, mintea mea nu putea funcţiona, mă simţeam obosită.
Strigam in gol după mama, zici că eram prinsă în mijlocul unui film horror.
Uşa se deschide, tresărind.
-Ce cauţi aici? -îi spun înfricoşata.
-Mă strigai. -îmi răspunde confuză
-Nu-mi amintesc să fi strigat...
Mama ridică din umeri, ieşind pe uşă.
Rămân îngândurată. Voiam să ştiu cine era băiatul ăla din vis. Merg la birou , unde îmi era telefonul. Îl iau şi îl privesc ciudat.
'Să uit de visul ăsta nenorocit. A foar doar un simplu vis... ' îmi spuneam.
Era ora 23 iar eu nu aveam somn. Îi trimit mesaj lui Kevin.
" Tu dormi? Eu nu pot... :(" - 23.45
"Nu, dar adorm gândindu-mă la tine. :)"-23.50
Îi ptrimit un emoji fericit, terminând conversaţia.
Îmi îndes faţa în pernă, adormind cu greu.
Dimineaţă :
Sună alarma, iar alarma insuportabilă! Cine oare a inventat alarma?! Lenevesc încă 5 minute, dupa care mă ridic şi îmi fac rutina zilnică.
Mă pieptănam în faţa oglinzii, când, am primit un mesaj.
Era de la Kevin.
" neaţa! Sper că ai dormit bine. Ne vedem azi la liceu! " - 5.34
M-a făcut să zâmbesc dintr-un singur mesaj Băiatul ăsta se pricepe. :))
Ies pe poartă, văzându-l cum mă aştepată la poartă.
-încotro domniţă? -mă întreabă amuzat
-Spre închisoare. -îi continui gluma.
Degetele lui s-au împreunat cu ale mele. M-a strâns tare de mână, plecând spre şcoală.
Brenda mă vede de mână cu el. Îi scot limba în joacă, începând să râdă.
Intrăm în clasă, căutând două banci libere. Ne aşezăm unul în spatele celuilalt. Stăteam cu Brenda în bancă iar el cu un prieten.
Aveam chimie, încă o oră mirobolantă.
Doamna profesoară dicta , iar Kevin se juca cu părul meu.
-Încetează! -îi şoptesc
Se strâmbă la mine, după care îşi retrage mâinile. . . . . . Sună clopoţelul salvator. Profesoara oese din clasă.
-Credeam că nu mai pleacă! -zice Brenda.
-La fel.. -zic uşurată.
Kevin iese cu prietenul lui în pauză. Aveam ora de sport, adică de antrenament.
El făcea ora cu cadet Stone iar eu cu George. În timp ce îmi storceam puterile, mă gândeam la Kevin. Cadet George este, pur şi simplu uitat. Mi-am gasit jumătatea, Kevin este tot ce vreau!
După antrenamente, ne întâlnim în cantină.
Stăteam şi-l aşteptăm la masă. Simt cum umărul îmi este apăsat din ce în ca mai tare. Era Kevin care mă sărută pe obraz.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
LLa masă vine şi Brenda cu prietenul ei. Interesant că, prietenul Brendei era prieten cu Kevin.
Am mâncat şi am glumit toată pauza.
Era ora doamnei Perkins , ora de logică. Eram total plictisită de băbuţa aia, la fel simţea şi Kevin.
Ne-am gândit ca, în ora doamnei Perkins, să plecăm în parcul de peste drum.
Iesim repede pe poartă, intrând în parc. Stam pe o bancă inspirând aerul curat, ci nu mirosul de bătrânică.
Stăteam liniştiţi pe bancă ,când se produce un accident groaznic.
Eram topită de ţipetele de ajutor ale săracilor oameni. Eram complet debusolată, nu mai ştiam ce se întâmplă cu mine. Kevin mă strângea la pieptul său în timp ce suna echipajele de ajutor.
