Reproșuri

116 8 2
                                    


Și aseară te-am visat! Nici nu-ți poți imagina cât de mult cerșesc să te mai văd, chiar și printr-o plăsmuire a imaginației mele. Uneori mă hrănesc cu amintiri false, cu imagini pe care le creionez singură în mintea mea, chiar dacă știu cât de nesănătos este. De doi ani și câteva luni mi-ai apărut în vis atât de rar, încât am ajuns să cred la un moment dat că asta mi-e pedeapsa, că merit să rămân fără materializarea dorințelor și că îmi merit soarta pentru cât de rău m-am putut purta cu tine atunci când erai aici.

Nici nu știi cât de mult prețuiesc fiecare apariție a ta în mintea mea. Le povestesc tuturor de fiecare dată când decizi să-mi apari în vis și să-mi spui ceva, chiar dacă de multe ori doar mă privești fără a-mi vorbi. Aseară s-a întâmplat la fel! Erai într-un colț al camerei și priveai discuția dintre mine și ea. Eu îi reproșam că te-a uitat prea repede, că te-a înlocuit prea ușor, că a fost poate mai nedreaptă decât mine. Iar tu doar ne priveai, fără a scoate un sunt. Fără a te mișca. Doar clipeai și mai înghițeai în sec din când în când. Erai liniștit, dar aveai o privire pierdută și niște ochi lipsiți de sclipire. Erai dezamăgit, știu! Dezamăgit de ea, pentru că te-a lăsat în amintire mult prea devreme, pentru că nu și-a dat nici măcar ei un timp de a se vindeca, ci a preferat alte căi și alte moduri. Și să știi că încerc să nu fac aceleași greșeli față de ea exact ca cele pe care le-am comis cu tine. Încerc să nu fiu la fel și să avem o relație cum trebuie să fie, dar nici nu știi cât îmi e de greu când o învinovățesc de atât de multe lucruri, când o urăsc uneori pentru faptul că m-a făcut să accept ceva ce nu mi se pare normal și firesc. Că m-a făcut să-l accept pe el ca făcând parte din familie când tu nici măcar nu ai plecat de prea mult timp de lângă noi. Și ești dezamăgit de mine, pentru că am permis așa ceva. Că nu m-am împotrivit când a fost cazul, că l-am lăsat pe el să îți ia locul peste tot, dar să știi că aici greșești. În inima mea vei fi doar tu, nimeni, vreodată, nu va putea să te înlocuiască.

Nimeni nu va putea vreodată să mă facă să-l iubesc așa cum te-am iubit și te iubesc pe tine, pe nimeni nu voi privi vreodată cu aceeași ochi cu care te-am privit pe tine. Pentru că tu vei fi pentru totdeauna tu, primul bărbat din viața mea pe care l-am iubit necondiționat.

Gânduri la miezul nopțiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum