Viața Cornelei

In mintea lui

"Constiinta lui Lip POV"
Unde sunt? Asta e casa mea? Dar....eram la detentie! Cum am ajuns aici? Imi era rau ultima data! Poate am lesinat!? Nu cred! Stai ce e asta?! E ca umbra unei persoane! E.....mama!
Eu: Mama?!
Mama: Lip!
Eu: Mi-a fost asa dor de tine! De ce ai plecat?
Mama: Asa a fost scris, Lip! Fratele tau unde e?
Eu: Nu stiu! Nu stiu sigur nici unde sunt eu!
Mama: Oh, Lip! Fratele tau e intr-un loc mai sigur decat tine!
Eu: Ce? Cum adica?!
Mama: Lip! Esti in cel mai periculos loc cunoscut de oameni! In mintea ta!
Lip: Dar...!
Nu apuc sa termin ca mama si totul din jur au disparut! Nu stiu ce se intampla! Dar am aflat unde ma aflu! Deci... sunt in mintea mea! Oare ce mai e pe aici? In zare se vede ceva, stralucitor, dar in acelasi timp intunecat! Mic, dar in acelasi timp mare! Incep sa merg incet, dar obiectul se departeaza! Incep sa alerg, iar acea chestie se indeparteaza si mai mult! Ma opresc! Imaginatia imi joaca feste! Acum obiectul e in spatele meu!
Eu: Cum?! Cum e posibil? Acum doua secunde alergam dupa el! Dar... cum?
Mama avea dreptate! Acest loc e foarte periculos! Sper ca in ecterior totul sa fie okay!
Cateva ore mai tarziu
Cornela, Oana, Denisa, Catalina, John, Carl, Bogdan,...Scot! Imi pare rau! Nu cred ca voi reusi aici! As vrea sa va pot spune cat de mult va iubesc! Cgiar imi doresc asta! Ochii mi se lasa incet, pleoapele fiind foarte grele! Sunt in mintea mea! Cum pot sa mor in propria minte?! Daca aici mi se intampla asta, in lumea reala ce mi se intampla?! Nu cred ca o sa aflu! Sau daca da, nu prea curand! Tot ce imi amintesc e ca am avut o criza cardiaca! Ah, mai era si tipul ala in sala de detentie! Sper sa il lase pe Scot in pace! Daca nu, si daca eu mor, o sa am grija de el cum stiu eu mai bine! In camera din mintea mea intră cineva! E prea intunecat ca sa aflu cine! Dar e chestia de mai devreme! A luat forma unui om!
Eu: De ce m-ai adus aici? Cine esti?
Umbra: Sunt cea mai mare teama a ta si te-am adus aici sa iti absorb energia vitala! Nu conteaza ca esti in mintea ta! Te pot anihila ca un virus! Pot scapa de tine cu mare ușurință! Oh, apropo, esti in coma!
O chestie ca un ecran apare pe peretele camerei mele cerebrale pentru frica! Pe ea apar chestii din lumea reala! Asistente, prietenii mei, fratele si matusa mea, Scot!
Eu: Ce e asta!? De ce imi arati asa ceva?
Umbra: Vrei cumva sa auzi?
Eu: Nu!
Umbra: Oricum nu imi pasa!
Incepe sa se auda din ce in ce mai tare!
Matusa: Haide Lip! Trezeste-te! Te rog!
John: Nu te las sa imi faci asta! Nu poti muri acum! Ai atatea persoane care tin la tine!
Carl: Hai amice! Nu te duce!
Cornela: Ignora lumina, Lip, ignora lumina!
Oana&Deni&Cata: Te rugam sa ramai cu noi!
Bogdan: Haide Lip! Deschide ochii!
Scot: Nu te-as ierta daca ai muri, deschide aiuritii aia de ochi!
Eu: De ce imi arati astea? De ce?
Umbra: Sa vezi cata tristete vei lasa in urma!
Eu: Pe asta sa o crezi tu! Nu mor eu azi! Nu asa!
Umbra: Atunci cand? Unde? Cum?
Eu: Oricand, oriunde, de ce, nu contează! Pentru ca in niciun caz nu asa sau aici sau acum!
Umbra: Si ce o sa faci? Te lovesti pana te trezesti? In caz ca ai uitat esti legat!
Eu: In caz ca tu ai uitat, suntem in mintea mea!
Umbra: Ce? Ce o sa faci?!
Eu: O sa rup lanturile cu toporul electric de acolo!
Pe masa apare un topor electric care rupe lanturile cu care eram legat!
Umbra: Imposibil! Nu ai cum!
Eu: Ba da! Mintea mea este atat de infricosatoare pe cat imi imaginez eu! Iar eu nu cred ca e ceva infricosator aici!
Umbra: Dar eu sunt aici! Sunt cea mai mare teama a ta!
Eu: Nu mai esti!
Lovesc umbra cu toporul! Totul se intuneca!